1Deci ce vom zice că Avraam părintele nostru să fie aflat după trup?
2Că de s’a îndreptat Avraam din fapte, are laudă; ci nu la Dumnezeu.
3Că ce zice scriptura? Și a crezut Avraam lui Dumnezeu și s’au socotit lui întru dreptate.
4Iar celui ce lucrează, plata nu i se socotește după dar, ci după datorie.
5Iar celui ce nu lucrează, ci crede întru cela ce îndreptează pre cel necredincios, i se socotește credința lui întru dreptate.
6Precum și David vorbește despre fericirea omului, căruia Dumnezeu îi socotește dreptatea fără de fapte:
7Fericiți cărora s’au iertat fărădelegile, și cărora s’au acoperit păcatele.
8Fericit bărbatul, căruia nu’i va socoti Domnul păcatul.
9Deci fericirea aceasta întru tăierea împrejur este numai, sau și întru netăierea împrejur? Că zicem că s’au socotit lui Avraam credința întru dreptate.
10Dar cum s’au socotit lui? Întru tăierea împrejur fiind, sau întru netăierea împrejur? Nu întru tăierea împrejur, ci întru netăierea împrejur.
11Și semnul tăierei împrejur a luat, pecete a dreptăței credinței, care aveà întru netăierea împrejur; ca să fie el tată tuturor celor ce cred prin netăierea împrejur; ca să se socotească și lor spre dreptate;
12Și tată tăierei împrejur nu numai celor ce sunt din tăierea împrejur, ci și celor ce umblă în urmele credinței cei dintru netăierea împrejur a părintelui nostru Avraam.
13Că nu prin lege este lui Avraam făgăduința, sau seminției lui ca să fie el moștenitor lumei, ci prin dreptatea credinței.
14Că de sunt cei din lege moștenitori, zadarnică s’a făcut credința, și s’a stricat făgăduința;
15Că legea mânie lucrează, că unde nu este lege, acolo nici călcare de lege nu este.
16Pentru aceasta din credință este, ca după dar; ca să fie stătătoare făgăduința la toată seminția; nu numai la ceea ce este din lege, ci și la ceea ce este din credința lui Avraam, care este tată nouă tuturor,
17(Precum este scris; că tată al multor neamuri te-am pus), înaintea lui Dumnezeu căruia a crezut, celui ce înviează morții și chiamă cele ce nu sunt ca și cum ar fi.
18Care mai pre sus de nădejde întru nădejde a crezut, că va fi el tată al multor neamuri; după cum i s’au zis: așà va fi sămânța ta.
19Și neslăbind în credință, nu s’a uitat la trupul său cel omorît, fiind mai de o sută de ani, nici la omorârea pântecelui Sarei;
20Și întru făgăduința lui Dumnezeu nu s’a îndoit cu necredința, ci s’a întărit cu credința, dând slavă lui Dumnezeu;
21Și adeverit fiindcă ce i-au făgăduit, puternic este a și face.
22Pentru aceea i s’au și socotit lui spre dreptate.
23Și nu s’a scris pentru el numai, că i s’au socotit lui spre dreptate,
24Ci și pentru noi, cărora va să ni se socotească, celor ce credem întru cela ce au sculat pre Iisus Hristos Domnul nostru din morți;
25Care s’au vândut pentru greșalele noastre, și s’au sculat pentru îndreptarea noastră.