1Dumnezeul izbândirilor, Domnul Dumnezeul izbândirilor cu îndrăzneală au stătut.
2Înalță-te cela ce judeci pământul, răsplătește răsplătirea celor mândri.
3Până când păcătoșii Doamne, până când păcătoșii se vor fălì?
4Vor spune și vor grăì nedreptate, vor grăì toți cei ce lucrează fărădelege.
5Pre norodul tău Doamne l-au împilat, și moștenirea ta o au dosădit.
6Pre văduvă și pre sărac au omorît, și pre nemernic au ucis.
7Și au zis: nu va vedeà Domnul, nici va pricepe Dumnezeul lui Iacov.
8Înțelegeți dar cei neînțelepți întru popor, și cei nebuni înțelepțiți-vă vreodată.
9Cel ce au sădit urechea, au nu aude? Sau cel ce au zidit ochiul, au nu privește?
10Cel ce pedepsește neamurile, au nu va certà? Cel ce învață pre om minte.
11Domnul cunoaște gândurile oamenilor, că sunt deșarte.
12Fericit este omul pre carele vei certà Doamne, și din legea ta îl vei învățà pre el.
13Ca să-l îmblânzești pre el din zilele cele rele, până ce se va săpà păcătosului groapă.
14Că nu va lepădà Domnul pre norodul său, și moștenirea sa nu o va părăsì.
15Până ce dreptatea se va întoarce la judecată, și cei ce se țin de dânsa toți cei drepți la inimă.
16Cine se va sculà cu mine asupra celor ce viclenesc? Sau cine va stà împreună cu mine asupra celor ce lucrează fărădelege?
17De nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puțin nu s’ar fi sălășluit în iad sufletul meu.
18De am zis: s’a clătit piciorul meu, mila ta Doamne mi-a ajutat mie.
19După mulțimea durerilor mele în inima mea, mângâerile tale au veselit sufletul meu.
20Să nu fie împreună cu tine scaunul fărădelegei, cel ce zidește osteneală preste poruncă.
21Vânà-vor asupra sufletului dreptului, și sânge nevinovat vor osândì.
22Și s’au făcut mie Domnul spre scăpare, și Dumnezeul meu spre ajutorul nădejdei mele.
23Și va răsplătì lor Domnul fărădelegea lor; și după răutatea lor îi va pierde pre dânșii Domnul Dumnezeul nostru.