1Bine ai voit Doamne pământului tău; întors-ai robimea lui Iacov.
2Lăsat-ai fărădelegile poporului tău, acoperit-ai toate păcatele lor.
3Potolit-ai toată mânia ta, întorsu-te-ai de către iuțimea mâniei tale.
4Întoarce-ne pre noi Dumnezeul mântuirilor noastre; și-ți întoarce mânia ta dela noi.
5Au doar în veci te vei mânià spre noi? Sau vei întinde mânia ta din neam în neam?
6Dumnezeule! Tu întorcându-te ne vei vieà pre noi, și norodul tău se va veselì de tine.
7Arată nouă Doamne mila ta, și mântuirea ta o dă nouă.
8Auzì-voiu ce va grăì întru mine Domnul Dumnezeu; că va grăì pace preste norodul său,
9Și preste cei cuvioși ai săi, și preste cei ce își întorc inima spre dânsul.
10Însă aproape este de cei ce se tem de dânsul mântuirea lui, ca să se sălășluiască slava în pământul nostru.
11Mila și adevărul s’au întâmpinat, dreptatea și pacea s’au sărutat.
12Adevărul din pământ a răsărit, și dreptatea din cer a privit.
13Că Domnul va dà bunătate, și pământul nostru își va dà rodul său.
14Dreptatea înaintea lui va merge, și va pune în cale pașii săi.