1Pentruce Dumnezeule ne-ai lepădat până în sfârșit? Iuțitu-s’a mânia ta preste oile pășunei tale.
2Adu-ți aminte de adunarea ta, care o ai câștigat din început.
3Mântuit-ai toiagul moștenirei tale; muntele Sionul acesta, întru care ai lăcuit.
4Ridică mâinile tale preste mândriile lor întru sfârșit; câte a viclenit vrăjmașul întru cel sfânt al tău.
5Și s’au fălit cei ce te urăsc pre tine în mijlocul praznicului tău.
6Pus-au semnele sale semne, și n’au cunoscut, ca într’o ieșire mai pre sus.
7Ca într’o dumbravă de lemne, cu topoare au tăiat ușile lui deodată, cu secure și cu bardă l-au surpat pre el.
8Ars-au cu foc sfințitorul tău; în pământ au spurcat lăcașul numelui tău.
9Zis-au întru inima lor, rudeniile lor dimpreună: veniți și să stingem toate praznicile lui Dumnezeu de pre pământ.
10Semnele lor n’am văzut. Nu este încă proroc, și pre noi nu ne va mai cunoaște.
11Până când Dumnezeule va ocărî vrăjmașul, va întărîtà cel protivnic numele tău până în sfârșit?
12Pentruce întorci mâna ta, și dreapta ta din mijlocul sânului tău până în sfârșit?
13Iar Dumnezeu împăratul nostru, mai ’nainte de veac au făcut mântuire în mijlocul pământului.
14Tu ai întărit întru puterea ta marea; tu ai zdrobit capetele balaurilor în apă.
15Tu ai sfărâmat capul balaurului, datu-l-ai pre el mâncare noroadelor Arapilor.
16Tu ai rumpt izvoarele și pâraele, tu ai uscat rîurile Itamului.
17A ta este ziua și a ta este noaptea; tu ai săvârșit zorile și soarele.
18Tu ai făcut toate cele frumoase ale pământului; vara și primăvara tu le-ai zidit pre ele.
19Adu-ți aminte de aceasta: vrăjmașul a ocărît pre Domnul, și norodul cel fără de minte a întărîtat numele tău.
20Să nu dai hiarelor sufletul ce se mărturisește ție; sufletele săracilor tăi să nu le uiți până în sfârșit.
21Caută spre așezământul tău, că s’au umplut cei întunecați ai pământului de casele fărădelegilor.
22Să nu se întoarcă smerit și înfruntat; săracul și mișelul vor lăudà numele tău.
23Scoală-te Dumnezeule, alege judecata ta; adu-ți aminte de ocara ta, cea de către cel nepriceput toată ziua.
24Nu uità glasul slugilor tale; mândria celor ce te urăsc pre tine, s’a înălțat pururea.