1Auzi Dumnezeule glasul meu, când mă rog către tine, dela frica vrăjmașului scoate sufletul meu.
2Acopere-mă de adunarea celor ce viclenesc, de mulțimea celor ce lucrează nedreptate.
3Cari și-au ascuțit ca o sabie limbile lor, întins-au arcul lor lucru amar, ca să săgete întru ascunsuri pre cel nevinovat.
4Fără veste îl vor săgetà pre el, și nu se vor teme, întărit-au loruș cuvânt viclean.
5Vorbit-au ca să ascunză cursă, zis-au: cine îi va vedeà pre dânșii?
6Iscodit-au fărădelege, stinsu-s’au născocind iscodiri.
7Apropià-se-va omul și inima adâncă, și se va înălțà Dumnezeu.
8Săgeata pruncilor s’a făcut ranele lor, și au slăbit asupra lor limbile lor.
9Turburatu-s’au toți cari i-au văzut pre dânșii, și s’a temut tot omul.
10Și au povestit lucrurile lui Dumnezeu, și faptele lui le-au înțeles.
11Veselì-se-va cel drept întru Domnul și va nădăjduì spre dânsul, și se vor lăudà toți cei drepți la inimă.