1Au nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că dela dânsul este mântuirea mea.
2Pentrucă el este Dumnezeul meu și Mântuitorul meu, sprijinitorul meu, nu mă voiu clătì mai mult.
3Până când vă ridicați asupra omului? Ucideți toți voi, ca pre un perete povârnit și gard surpat.
4Însă prețul meu s’au sfătuit să-l lepede, alergat-au cu sete, cu gura lor binecuvântau, și cu inima lor blestemau.
5Însă lui Dumnezeu te supune sufletul meu, că dela dânsul este răbdarea mea.
6Că el este Dumnezeul meu și Mântuitorul meu, sprijinitorul meu, nu mă voiu mutà.
7Întru Dumnezeu este mântuirea mea și slava mea, Dumnezeu ajutorul meu, și nădejdea mea este spre Dumnezeu.
8Nădăjduiți spre dânsul toată adunarea noroadelor, vărsați înaintea lui inimile voastre, că Dumnezeu este ajutorul nostru.
9Însă deșerți sunt fiii oamenilor, mincinoși fiii oamenilor, în cumpene a face strâmbătate ei din deșertăciune, împreună.
10Nu nădăjduiți spre nedreptate și spre jefuire nu poftiți, bogăția de ar curge, nu vă lipiți inima.
11Odată au grăit Dumnezeu, două acestea am auzit, că puterea este a lui Dumnezeu, și a ta este Doamne mila, că tu vei răsplătì fiecăruia după faptele lui.