1Ce te fălești întru răutate puternice? Fărădelege toată ziua, nedreptate a gândit limba ta. Ca un brici ascuțit ai făcut vicleșug.
2Iubit-ai răutatea mai mult de cât bunătatea; nedreptatea mai vârtos decât a grăì dreptate.
3Iubit-ai toate cuvintele pierzării, limbă vicleană.
4Pentru aceasta Dumnezeu te va sfărâmà până în sfârșit; smulge-te-va și te va mutà dela lăcașul tău, și rădăcina ta din pământul celor vii.
5Vedeà-vor drepții și se vor teme, și de dânsul vor râde și vor zice: iată omul, carele nu a pus pre Dumnezeu ajutor luiș.
6Ci a nădăjduit spre mulțimea bogăției sale, și s’a întărit întru deșertăciunea sa.
7Iar eu ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu. Nădăjduit-am spre mila lui Dumnezeu, în veac și în veacul veacului.
8Mărturisì-mă-voiu ție în veac, că ai făcut; și voiu așteptà numele tău, că este bun înaintea cuvioșilor tăi.