1Auziți acestea toate neamurile, ascultați toți cei ce lăcuiți în lume:
2Pământenii și fiii oamenilor, împreună bogatul și săracul.
3Gura mea va grăì înțelepciune, și cugetul inimei mele pricepere.
4Plecà-voiu în pildă urechea mea, deșchide-voiu în psaltire gândul meu.
5Pentruce mă tem în ziua cea rea? Fărădelegea călcâiului meu mă va încunjurà,
6Cei ce nădăjduesc spre puterea sa, și întru mulțimea bogăției lor se fălesc.
7Fratele nu izbăvește; au izbăvì-va omul? Nu va dà lui Dumnezeu îmblânzire pentru sine,
8Și prețul răscumpărărei sufletului său; și s’a ostenit în veac și va fi viu până în sfârșit.
9Nu va vedeà stricăciune, când va vedeà pre cei înțelepți murind; împreună cel nebun și cel nepriceput vor pierì;
10Și vor lăsà streinilor bogăția sa și mormânturile lor, casele lor în veac.
11Lăcașurile lor în neam și în neam; numitu-ș’au numele lor pre pământuri.
12Și omul în cinste fiind n’a priceput, alăturatu-s’a cu dobitoacele cele fără de minte, și s’a asemănat lor.
13Această cale a lor sminteală este lor, și după acestea în gurile lor bine vor voì.
14Ca niște oi în iad s’au pus, moartea îi va paște pre dânșii.
15Și vor stăpânì pre ei cei drepți dimineața, și ajutorul lor se va învechì în iad, din slava lor s’au scos.
16Însă Dumnezeu va izbăvì sufletul meu din mâna iadului, când mă va apucà.
17Să nu te temi când se va îmbogățì omul, sau când se va înmulțì slava casei lui.
18Căci când va murì el nu va luà toate, nici se va pogorî cu dânsul slava lui.
19Că sufletul lui în vieața lui se va binecuvântà; mărturisì-se-va ție când vei face bine lui.
20Intrà-va până la neamul părinților săi; până în veac nu va vedeà lumină.
21Și omul în cinste fiind n’a priceput, alăturatu-s’a cu dobitoacele cele fără de minte, și s’a asemănat lor.