1Dumnezeule cu urechile noastre am auzit; părinții noștri ne-au spus nouă.
2Lucruri care ai lucrat în zilele lor, în zilele cele de demult.
3Mâna ta neamuri a pierdut și i-ai sădit pre dânșii; chinuit-ai noroade și le-ai gătit pre ele.
4Că nu cu sabia lor au moștenit pământul, și brațul lor nu i-a mântuit pre ei.
5Ci dreapta ta și brațul tău și luminarea feței tale, că bine ai voit întru dânșii.
6Tu ești însuți Împăratul meu și Dumnezeul meu, cel ce poruncești mântuirea lui Iacov.
7Întru tine pre vrăjmașii noștri cu cornul vom împunge, și întru numele tău de nimic vom face pre cei ce se scoală asupra noastră.
8Pentrucă nu spre arcul meu voiu nădăjduì, și sabia mea nu mă va mântuì;
9Că ne-ai mântuit pre noi de cei ce ne necăjesc pre noi, și pre cei ce ne urăsc i-ai rușinat.
10Întru Dumnezeu ne vom lăudà toată ziua, și întru numele tău ne vom mărturisì în veac.
11Iar acum ne-am lepădat, și ne-ai rușinat pre noi, și nu vei ieșì Dumnezeule, întru puterile noastre.
12Întorsu-ne-ai pre noi înapoi înaintea vrăjmașilor noștri, și cei ce ne urau pre noi ne-au jefuit loruș.
13Datu-ne-ai pre noi ca oile de mâncare, și în neamuri ne-ai risipit.
14Vândut-ai pre poporul tău fără preț, și nu erà mulțime întru strigările noastre.
15Pusu-ne-ai pre noi ocară vecinilor noștri, batjocură și râs celor dimprejurul nostru.
16Pusu-ne-ai pre noi spre pildă întru neamuri, clătire de cap întru popoare.
17Toată ziua înfruntarea mea înaintea mea este, și rușinea obrazului meu m’a acoperit.
18De către glasul celui ce ocărăște și clevetește, de către fața vrăjmașului și a celui ce gonește.
19Acestea toate au venit preste noi, și nu te-am uitat pre tine și nu am făcut nedreptate întru așezământul de lege al tău.
20Și nu s’au depărtat înapoi inimile noastre, și ai abătut cărările noastre dela calea ta.
21Că ne-ai smerit pre noi în locul dosădirei, și ne-a acoperit pre noi umbra morții.
22De am uitat numele Dumnezeului nostru, și de am întins mâinile noastre către dumnezeu strein.
23Au nu Dumnezeu va căuta acestea? Că el știe ascunsurile inimei.
24Că pentru tine ne omorîm toată ziua, socotitu-ne-am ca niște oi de junghiere.
25Deșteaptă-te, pentruce dormi Doamne? Scoală-te și să nu ne lepezi până în sfârșit.
26Pentruce fața ta întorci? Uiți sărăcia noastră și necazul nostru.
27Că s’a plecat în țărână sufletul nostru; lipitu-s’a de pământ pântecele nostru.
28Scoală-te Doamne, ajută nouă și ne izbăvește pre noi, pentru numele tău.