1Domnul este luminarea mea și Mântuitorul meu, de cine mă voiu teme?
2Domnul este scutitorul vieții mele, de cine mă voiu înfricoșà?
3Când se vor apropià asupra mea cei ce-mi fac rău, ca să mănânce cărnurile mele.
4Cei ce mă necăjesc și vrăjmașii mei, aceia au slăbit și au căzut.
5De s’ar rândui asupra mea tabără, nu se va înfricoșà inima mea.
6De s’ar sculà asupra mea răsboiu, întru aceasta eu nădăjduesc.
7Una am cerut dela Domnul, aceasta voiu căutà, ca să lăcuesc în casa Domnului, în toate zilele vieței mele.
8Ca să văz frumusețea Domnului și să cercetez Biserica cea sfântă a lui.
9Că m’au ascuns în cortul său, în ziua răutăților mele; acoperitu-m’au întru ascunsul cortului său.
10Pre piatră m’au înălțat; și acum iată au înălțat capul meu preste vrăjmașii mei.
11Încunjurat-am și am jertfit în cortul lui, jertfă de laudă și de strigare; glăsuì-voiu și voiu cântà Domnului.
12Auzi Doamne glasul meu, cu carele am strigat; miluește-mă și mă ascultă.
13Ție a zis inima mea: pre Domnul voiu căutà; căutat-a pre tine fața mea; fața ta Doamne, voiu căutà.
14Să nu întorci fața ta de către mine, și să nu te abați întru mânie dela robul tău.
15Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pre mine și să nu mă lași Dumnezeule, Mântuitorul meu;
16Că tatăl meu și maica mea m’au părăsit pre mine, iară Domnul m’au luat.
17Lege pune-mi mie Doamne în calea ta, și mă îndreptează în cărare dreaptă, pentru vrăjmașii mei.
18Nu mă dà pre mine în sufletele celor ce mă necăjesc, că s’au sculat asupra mea mărturii nedrepte, și a mințit strâmbătatea eiși.
19Cred că voiu vedeà bunătățile Domnului în pământul celor vii.
20Așteaptă pre Domnul, îmbărbătează-te, și să se întărească inima ta, și așteaptă pre Domnul.