1Dumnezeule, Dumnezeul meu, ia aminte spre mine, pentruce m’ai lăsat? Departe de mântuirea mea, cuvintele greșalelor mele.
2Dumnezeul meu, strigà-voiu ziua, și nu vei auzì, și noaptea, și nu spre nepricepere mie.
3Iar tu în cel sfânt lăcuești, lauda lui Israil.
4Spre tine au nădăjduit părinții noștrii, nădăjduit-au și i-ai izbăvit pre dânșii.
5Către tine au strigat și s’au mântuit, spre tine au nădăjduit și nu s’au rușinat.
6Iar eu sunt vierme, și nu om; ocara oamenilor și defăimarea norodului.
7Toți cei ce m’au văzut m’au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătit-au cu capul:
8Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pre dânsul, mântuiască-l, că-l voește pre el.
9Că tu ești cel ce m’ai tras din pântece, nădejdea mea dela țâțele maicei mele, spre tine m’am aruncat din mitras.
10Din pântecele maicei mele, Dumnezeul meu ești tu, nu te depărtà dela mine;
11Că necazul este aproape; că nu este cine să-mi ajute mie.
12Încunjurà-tu-m’au viței mulți, tauri grași m’au cuprins.
13Deșchis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpește și răcnește.
14Ca apa m’am vărsat, și s’au risipit toate oasele mele.
15Făcutu-s’a inima mea ca ceara ce se topește, în mijlocul pântecelui meu.
16Uscatu-s’a ca un vas de lut vîrtutea mea, și limba mea s’a lipit de grumazul meu, și în țărâna morței m’ai pogorît.
17Că m’au încunjurat câini mulți; adunarea celor vicleni m’a cuprins.
18Săpat-au mâinile mele și picioarele mele.
19Numărat-au toate oasele mele și aceia priviau și se uitau la mine.
20Împărțit-au hainele mele loruși, și pentru cămașa mea au aruncat sorți.
21Iar tu Doamne, nu depărtà ajutorul tău dela mine; spre sprijineala mea ia aminte.
22Izbăvește de sabie sufletul meu, și din mâna câinelui, prea cea una născută a mea.
23Mântuește-mă din gura leului, și din coarnele inorogilor smerirea mea.
24Spune-voiu numele tău fraților mei; în mijlocul adunărei te voiu lăudà.
25Cei ce vă temeți de Domnul, lăudați-l pre el; toată sămânța lui Iacov slăviți-l pre dânsul.
26Temeți-vă de dânsul toată sămânța lui Israil.
27Că n’au defăimat, nici au lepădat ruga săracului.
28Nici au întors fața sa dela mine; și când am strigat către dânsul, m’au auzit.
29Dela tine este lauda mea; întru adunare mare mă voiu mărturisì ție; rugăciunile mele voiu dà înaintea celor ce se tem de dânsul.
30Mâncà-vor săracii și se vor săturà; și vor lăudà pre Domnul cei ce-l caută pre dânsul, vii vor fi inimile lor în veacul veacului.
31Aduce’și-vor aminte și se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului.
32Și se vor închinà înaintea lui toate moștenirile neamurilor.
33Că a Domnului este împărăția și el stăpânește pre neamuri.
34Mâncat-au și s’au închinat toți grașii pământului; înaintea lui vor cădeà toți cei ce se pogoară în pământ.
35Și sufletul meu lui viază, și seminția mea va slujì lui.
36Vestì-se-va Domnului neamul cel ce vine; și vor vestì dreptatea lui norodului ce se va naște, pre care l-au făcut Domnul.