1Pentruce s’au întărîtat neamurile și noroadele au cugetat cele deșarte? Stătut-au de față împărații pământului, și boierii s’au adunat întru una asupra Domnului și asupra Unsului lui.
2Să rumpem legăturile lor și să lepădăm dela noi jugul lor.
3Cel ce lăcuește în ceruri va râde de dânșii, și Domnul va batjocorì pre ei.
4Atuncea va grăì către dânșii întru iuțimea sa, și întru mânia sa va turburà pre ei.
5Iar eu sunt pus împărat de dânsul preste Sion, muntele cel sfânt al lui, vestind porunca Domnului. Domnul au zis către mine: fiul meu ești tu, eu astăzi te-am născut;
6Cere dela mine, și voiu dà ție neamurile moștenirea ta, și biruința ta marginile pământului.
7Paște-vei pre dânșii cu toiag de fier; ca vasele olarului vei zdrobì pre dânșii.
8Și acum împărați înțelegeți; învățați-vă toți cari judecați pământul.
9Slujiți Domnului cu frică, și vă bucurați lui cu cutremur.
10Luați învățătură, ca nu cândvà să se mânie Domnul, și să pieriți din calea cea dreaptă.
11Când se va aprinde degrab mânia lui; fericiți toți cari nădăjduesc spre dânsul.