1Înțelepciunea și-a zidit eiși casă, și a întărit șapte stâlpi.
2Junghiat-a jertfele sale, și a dres în paharul său vin, și a gătit ei masă.
3Trimis-a pre slugile sale să cheme cu înaltă strigare la pahar, grăind:
4Cel ce este neînțelept să se abată la mine, și celor lipsiți de înțelepciune le-a zis:
5Veniți de mâncați pâinea mea și beți vinul, carele l-am dres vouă.
6Lăsați neînțelepciunea și veți fì vii, ca în veac să împărățiți, și căutați înțelepciunea ca să trăiți, și vă îndreptați mintea întru cunoștință.
7Cel ce învață pre cei răi ià luiș ocară, și cel ce ceartă pre cel necurat se ocărăște pre sine, că certările la cel necurat sunt rane lui.
8Nu mustrà pre cei răi, ca să nu te urască, mustră pre cel înțelept, și te va iubì pre tine.
9Dă pricină înțeleptului, și mai înțelept va fì, arată dreptului, și va adaoge a primì.
10Începutul înțelepciunei este frica Domnului, și sfatul sfinților priceperea; iar a cunoaște legea, este a cugetului bun.
11Că într’acest chip multă vreme vei trăì, și se vor adaoge ție anii vieții tale.
12Fiule! De vei fi înțelept, ție vei fì înțelept, și vecinilor tăi; iar de vei fì rău, numai tu singur vei luà cele rele. Fiul învățat înțelept va fi, și pre cel neînvățat slugă îl va aveà. Cel ce se reazemă de minciuni, acela paște vânturile și gonește pasări zburătoare, că și-a părăsit căile viei sale, și a rătăcit din cărările agonisirii sale, și umblă prin pustie fără de apă, și prin pământ desfătat întru sete, și adună cu mâinile nerodire.
13Femeia nebună și fără de omenie, care nu știe de rușine, se va lipsì de pâine.
14Șade în ușile casei sale pre scaun afară în uliță.
15Chemând pre cei ce trec pre cale, și-și fac căile lor; cel ce este întru voi fără de minte, abate-se la mine.
16Și celor lipsiți de minte, le poruncește zicând:
17Atingeți-vă cu dulceață de pâine ascunsă, și beți apă dulce de furtișag.
18Și el nu știe, că pământenii la dânsa pier, și îi duce în fundul iadului.
19Ci fugi, nu te zăbovì la locul ei, nici întoarce ochiul tău spre dânsa, că așà o vei trece ca o apă streină.
20Și treci izvorul strein, și te depărtează de apa altora, și nu beà din fântâna streină, ca să trăiești multă vreme, și să se adaoge ție anii vieții.