1Mai bun este săracul, carele umblă întru prostia sa, decât cel viclean cu buzele sale, și este fără de minte.
2Unde nu este știința sufletului, acolo nu este binele; și cel ce grăbește cu picioarele, se va împiedicà.
3Nebunia omului strâmbă căile lui, și pre Dumnezeu vinuește cu inima lui.
4Avuțiea adauge prieteni mulți, iar cel sărac, și de prietenul carele îl are se lipsește.
5Mărturia mincinoasă nu va fi fără de pedeapsă; și cel ce pârăște cu strâmbătate, nu va scăpà.
6Mulți cinstesc fețele împăraților; iar tot cel rău se va face de ocară omului.
7Tot cel ce urăște pre fratele sărac, departe va fi și de prieteșug, gândul bun se va apropià de cei ce îi cunosc prieteșugul, și omul înțelept îl va aflà pre el, cel ce face multe rele isprăvește răutatea; iar cel ce se sfădește cu cuvinte, nu se va mântuì.
8Cel ce câștigă înțelepciune, se iubește pre sine, și carele păzește înțelegerea, aflà-va cele bune.
9Mărturia mincinoasă nu va fi necertată, și cel ce ațâță răutate, pierì-va de ea.
10Nici de un folos nu este celui fără de minte desfătarea, și de va începe sluga cu semeție a stăpânì.
11Omul milostiv mult îngăduiește, și lauda lui va venì asupra celor fără de lege.
12Înfricoșarea împăratului asemenea este răcnirii leului, și ca roua pre iarbă așà este îmblânzirea lui.
13Rușinea tatălui este fiul fără de minte, și nu sunt curate darurile din simbria curvei.
14Casă și avere împart părinții fiilor; iar femeia bărbatului dela Domnul se rânduește.
15Frica oprește pre bărbatul mueratic; iar sufletul celui leneș va flămânzì.
16Cel ce păzește porunca, își păzește sufletul său; iar cel ce nu-și păzește căile sale va pierì.
17Cel ce miluește pe sărac, dă împrumut lui Dumnezeu, și după darea lui se va răsplătì lui.
18Ceartă pre fiul tău, că așà va fi de bună nădejde; iar la mândrie nu înălțà sufletul tău.
19Omul cel gânditor de rău mult va păgubì; iar de va fi și lacom, și sufletul își va adauge a-l pierde.
20Ascultă fiule învățătura tatălui tău, ca să fii înțelept întru cele mai de apoi ale tale.
21Multe gânduri sunt în inima omului; iar sfatul Domnului în veac rămâne.
22Rod omului este milosteniea, și mai bun este săracul drept de cât bogatul mincinos.
23Frica Domnului este spre vieață omului; iar cel fără de frică se va zăbovì în locuri unde nu se află știință.
24Cel ce ascunde mâinile sale în sân cu nedreptate, nici la gura sa nu le va duce pre ele.
25Bătând pre făcătorul de rău, cel nepriceput mai înțelept se va face, și de vei certà pre omul înțelept, va cunoaște învățătura.
26Cel ce nu cinstește pre tatăl său, și se leapădă de muma sa, rușinà-se-va și ocărît va fi.
27Fiul carele părăsește a păzì învățătura tatălui său, va deprinde graiuri rele.
28Cel ce chezășuește copilul fără de minte, rușinà-va dreptatea, și gura celor necredincioși înghițì-và judecata.
29Se gătesc celor neastâmpărați bice și cazne, asemenea și celor fără de minte.