1Pildele lui Solomon fiul lui David carele a împărățit în Israil.
2A cunoaște înțelepciunea, învățătura, a înțelege cuvintele măestriei.
3A pricepe învăluelile vorbelor și dezlegarea cuvintelor celor întunecoase, și a socotì dreptatea și adevărul, și judecată a face.
4A dà celor fără de răutate istețime, și pruncului tânăr simțire și înțelegere.
5Acestea auzindu-le înțeleptul, mai înțelept va fi, și cel înțelegător cârmuire va dobândì.
6Și va cunoaște pilda și cuvântul întunecos, și vorbele înțelepților și întrebările cele ascunse.
7Începerea înțelepciunii este frica Domnului și cunoștință bună este tuturor celor ce o fac pre ea, credința întru Dumnezeu este începerea priceperii, iar cei necredincioși defăimează înțelepciunea și învățătura.
8Ascultă fiule învățătura tatălui tău, și nu lepădà legile maicii tale.
9Că cununa darurilor vei luà pre creștetul tău, și lanț de aur împrejurul grumazului tău.
10Fiule! Să nu te înșele pre tine oamenii cei necredincioși, nici să voiești lor.
11De te vor rugà zicând: vino cu noi însoțește-te la sânge, și cu strâmbătate să ascundem în pământ pre omul cel drept;
12Să-l înghițim pre el ca iadul de viu, și să stingem pomenirea lui de pre pământ;
13Agoniseala lui cea de mult preț să o apucăm, și vom umpleà casele noastre de prăzi;
14Puneți soarta ta cu noi, și o pungă de obște să avem toți, și un sac să fie nouă:
15Să nu mergi în cale cu dânșii, ci să-ți abați piciorul tău dela cărările lor.
16Că picioarele lor la răutate aleargă, și grabnice sunt a vărsà sânge.
17Că nu fără de dreptate se întind mrejele pasărilor.
18Că cei ce se însoțesc sângiurilor, își agonisesc loruș rele, și sfărâmarea oamenilor celor fără de lege este rea.
19Acestea sunt căile tuturor celor ce fac fărădelegi, că, cu necredința își răpesc sufletul lor.
20Înțelepciunea în răspântie se laudă, și prin ulițe îndrăzneală aduce.
21Pre vârfurile zidurilor se vestește, la porțile celor puternici șade, și la porțile cetății cutezând grăește.
22Câtă vreme cei nevinovați se vor țineà de dreptate, nu se vor rușinà; iar cei nebuni, fiind poftitori de batjocură, necredincioși făcându-se, au urît știința.
23Și vinovați s’au făcut mustrărilor, iată vă spuiu înainte graiul suflării mele, și voiu învățà pre voi cuvântul meu.
24Că am strigat și nu m’ați ascultat, și am întins cuvinte, și n’ați luat aminte.
25Ci ați defăimat sfaturile mele, și n’ați luat aminte certările mele.
26Pentru aceea și eu voiu râde de peirea voastră, și mă voiu bucurà când va venì vouă pierderea.
27Și când va năvălì asupra voastră fără de veste nevoie, și va venì supărare asemenea viforului, și când va venì vouă necazuri și încunjurarea cetății sau când va venì vouă peirea.
28Că va fi, când mă veți chemà, și eu nu voiu auzì pre voi, căutà-mă-vor cei răi, și nu mă vor aflà.
29Că au urît înțelepciunea, și cuvântul Domnului n’au ales.
30Nici au voit să ia aminte sfaturile mele, și au batjocorit mustrările mele.
31Pentru aceea vor mâncà roadele căii sale, și se vor săturà de necurățiea sa.
32Căci, că făceà strâmbătate pruncilor, se vor omorî, și cercetarea pierde pre cei necurați.
33Iar cel ce mă va ascultà pre mine, va lăcuì spre nădejde, și se va odihnì fără frică de tot răul.