1Și au venit fiii lui Israil cu toată adunarea în pustia Sin în luna cea dintâiu, și a rămas poporul în Cadis, și a murit acolo Mariam, și s’a îngropat acolo.
2Și n’avea apă adunarea, și s’a adunat la Moisì și Aaron.
3Și blestemà poporul pre Moisì, zicând: O! Că de am fi pierit când au pierit frații noștri înaintea Domnului.
4Pentruce ați suit adunarea Domnului în pustia aceasta, ca să ne omorîți pre noi și vitele noastre?
5Pentruce ne-ați scos pre noi din Eghipet ca să venim la acest loc rău, în care nu se seamănă și nu se află nici smochini, nici vii, nici rodii, nici apă de băut.
6Și au venit Moisì și Aaron dinaintea adunării la ușa cortului mărturiei, și au căzut pre fața lor, și s’a arătat slava Domnului către dânșii.
7Și au grăit Domnul către Moisì, zicând:
8Ia toiagul tău, și chiamă adunarea, tu și Aaron fratele tău, și grăiți către piatră înaintea lor, și va da apele sale, și veți scoate apă din piatră, și veți adăpà adunarea și dobitoacele lor.
9Și a luat Moisì toiagul dinaintea Domnului, după cum au paruncit Domnul.
10Și au chemat Moisì și Aaron adunarea înaintea pietri, și a zis către ei: ascultați-mă cei neascultători, au din piatra aceasta voiu scoate vouă apă?
11Și ridicând Moisì mâna sa, a lovit piatra cu toiagul de două ori, și a ieșit apă multă, și au băut adunarea și dobitoacele lor.
12Iar Domnul au zis către Moisì și către Aaron: pentrucă n’ați crezut să mă sfințiți înaintea fiilor lui Israil, pentru aceea nu veți băgà voi adunarea aceasta în pământul care l-am dat lor.
13Aceasta este apa pricirii, că s’au certat fiii lui Israil înaintea Domnului, și el s’au sfințit întru dânșii.
14Și a trimis Moisì soli din Cadis la împăratul Edom, zicând: acestea zice fratele tău Israil: tu știi toată osteneala ce am avut noi.
15Cum s’au pogorît părinții noștri în Eghipet, și au nemernicit în Eghipet zile multe, și ne-au chinuit pre noi Eghiptenii, și pre părinții noștri.
16Și am strigat către Domnul, și Domnul au auzit glasul nostru, și trimițând înger ne-au scos pre noi din Eghipet, și acum suntem în Cadis cetatea de lângă hotarele tale.
17Să trecem prin pământul tău, nu vom trece prin țarini, nici prin vii, nici vom beà apă din fântâna ta, pe drumul mare vom merge, nu ne vom abate la dreapta, nici la stânga, până vom trece hotarele tale.
18Iar Edom a zis: nu veți trece prin pământul meu; iar de nu, cu războiu voiu ieșì înaintea ta.
19Zis-au lui fiii lui Israil: să trecem pre lângă munte, iar de vom beà din apa ta eu, și vitele mele, vom plătì ție; lucru mic este să trecem pe lângă munte.
20Iar el a răspuns: nu vei trece prin pământul meu, și a ieșit Edom înaintea lui gloată mare și cu mână tare.
21Și nevrând Edom să lase pre Israil să treacă prin hotarele sale, și s’a abătut Israil dela dânsul.
22Și s’au ridicat din Cadis, și au mers fii lui Israil toată adunarea în muntele Or.
23Și au grăit Domnul către Moisì și către Aaron în muntele Or la hotarele pământului lui Edom, zicând:
24Să se adaoge Aaron la poporul său, că nu veți intrà în pământul care l-am dat fiilor lui Israil moștenire, pentrucă m’ați întărîtat pre mine la apa pricii.
25Ia pre Aaron fratele tău și pre Eleazar feciorul lui, și-i sue pre ei în muntele Or înaintea a toată adunarea.
26Și desbracă pre Aaron de vestminte și îmbracă pre Eleazar feciorul lui, și Aaron se va adaoge, și va murì acolo.
27Și a făcut Moisì după cum i-au poruncit Domnul, și i-a suit pre ei în muntele Or înaintea a toată adunarea.
28Și a desbrăcat Moisì pre Aaron de vestminte și a îmbrăcat cu ele pre Eleazar feciorul lui, și a murit Aaron acolo în vârful muntelui, și s’au pogorît Moisì și Eleazar din munte.
29Și a văzut toată adunarea, că a murit Aaron, și a plâns pre Aaron treizeci de zile toată casa lui Israil.