1Cuvintele lui Neemia fiul lui Helchia. Fost-a în luna lui Haseliv în anul al douăzecilea, și eu eram în Susan-Avira.
2Și a venit Anani unul dintre frații mei, ei și niște bărbați din Iuda, și i-am întrebat pre ei de cei rămași, ce scăpaseră de robie și despre Ierusalim.
3Și au zis către mine: cei rămași, cari au scăpat din robie, acolo în țara aceea sunt în răutate mare și în batjocură, și zidurile Ierusalimului s’au risipit și porțile lui s’au ars cu foc.
4Și a fost după ce am auzit eu cuvintele acestea, am șezut și am plâns și am jelit zile multe și am postit și m’am rugat înaintea Dumnezeului cerului, și am zis:
5Doamne Dumnezeul cerului cel tare și mare și înfricoșat, cel ce păzești legătura și mila ta, celor ce te iubesc pre tine și celor ce păzesc poruncile tale.
6Fie urechea ta luând aminte și ochii tăi deschiși, ca să auzi rugăciunea robului tău, cu care eu mă rog înaintea ta astăzi ziua și noaptea pentru fiii lui Israil robii tăi, și voiu mărturisì păcatele fiilor lui Israil, cu care am păcătuit ție, eu și casa tatălui meu.
7Depărtatu-ne-am de tine, și n’am păzit poruncile și îndreptările și judecățile, care le-ai poruncit lui Moisì robului tău.
8Adu-ți aminte de cuvântul, care ai poruncit lui Moisì robului tău, zicând: de vă veți răsvrătì, eu vă voiu împrăștià pre voi în noroade.
9Iar de vă veți întoarce la mine, și veți păzì poruncile mele și le veți face pre ele, de veți fi împrăștiați până la marginea cerului, de acolo voiu adunà pre voi și vă voiu duce în locul pe care am ales, ca să lăcuiască numele meu acolo.
10Și acestea sunt slugile tale și poporul tău, pre cari i-ai mântuit cu puterea ta cea mare și cu mâna ta cea tare.
11Fie dar Doamne urechile tale luând aminte spre rugăciunea robului tău și spre rugăciunea slugilor tale, celor ce voesc a se teme de numele tău, și îndreptează pre robul tău astăzi, și-i dă să dobândească milă înaintea bărbatului acestuia, și eu eram paharnic împăratului.