1Și au intrat iarăș în Capernaum după câtevà zile, și s’a auzit că este în casă.
2Și îndată s’au adunat mulți, cât numai puteau încăpeà nici pre lângă ușe, și grăià lor cuvântul.
3Și au venit la el, aducând un slăbănog, care se purtà de patru.
4Și neputând ei a se apropià de el, pentru norod, au descoperit casa unde erà, și spărgând, au pogorît patul în care zăcea slăbănogul.
5Iar Iisus văzând credința lor, au zis slăbănogului: fiule, iartă-ți-se ție păcatele tale.
6Și erau acolo unii din cărturari șezând și cugetând întru inimile lor.
7Ce acesta așà grăește hule? Cine poate iertà păcatele, fără numai unul Dumnezeu?
8Și îndată cunoscând Iisus, cu duhul său, că așà cugetau aceia întru sine, le-au zis lor: ce cugetați acestea întru inimile voastre?
9Ce este mai lesne: a zice slăbănogului, iartă-ți-se ție păcatele, sau a zice: scoală și’ți ridică patul tău și umblă?
10Ci ca să știți că putere are Fiul Omului pre pământ a iertà păcatele (au zis slăbănogului):
11Ție zic: scoală și îți ridică patul tău și mergi la casa ta.
12Și s’a sculat îndată și ridicându’și patul, a ieșit înaintea tuturor, cât se spăimântau toți și lăudau pre Dumnezeu zicând, că nici odată n’am văzut așà.
13Și au ieșit iarăș la mare, și toată mulțimea venià la el și îi învățà pre dânșii.
14Și trecând, au văzut pre Levì al lui Alfeu, șezând la vamă și i-au zis lui: vino după mine. Și sculându-se, a mers după dânsul,
15Și a fost când au șezut în casa lui, mulți vameși și păcătoși ședeau împreună cu Iisus și cu ucenicii lui, că erau mulți și mergeau după el.
16Iar Cărturarii și Fariseii văzându’l pre el că mănâncă cu vameșii și cu păcătoșii, au zis ucenicilor lui: ce este că, cu vameșii și cu păcătoșii mănâncă și beà?
17Și auzind Iisus, au zis lor: n’au trebuință cei sănătoși de doftor, ci cei bolnavi; că n’am venit să chem pre cei drepți, ci pre cei păcătoși la pocăință.
18Și erau ucenicii lui Ioan și ai Fariseilor postindu-se; și au venit și i-au zis lui: pentruce ucenicii lui Ioan și ai Fariseilor postesc, iar ucenicii tăi nu postesc?
19Și au zis lor Iisus: au doară pot fiii nunței să postiască până când este mirele cu dânșii? Câtă vreme au pre mirele cu ei, nu pot să postiască.
20Dar vor venì zile când se va luà dela dânșii mirele, și atunci vor postì într’acele zile.
21Și nimenea nu coase petec de pânză nouă la haină veche; iar de nu, își ia plinirea lui cel nou dela cea veche, și mai rea spărtură se face.
22Și nimenea nu pune vin nou în foi vechi; iar de nu, vinul cel nou sparge foii, și vinul se varsă și foii pier; ci vinul nou în foi noul se cuvine să se puie.
23Și a fost când mergeà el sâmbăta prin semănături, și au început ucenicii lui a face cale smulgând spice;
24Iar Fariseii au zis lui: vezi, ce fac sâmbăta ce nu se cuvine?
25Iar el au zis lor: au niciodată n’ați cetit ce a făcut David, când a avut lipsă și a flămânzit el și cei ce erau cu dânsul?
26Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în vremea lui Aviatar Arhiereului, și pâinile punerei înainte le-a mâncat, care nu i se cădeà să le mănânce, fără numai preoților, și a dat și celor ce erau împreună cu el?
27Și au zis lor: sâmbăta pentru om s’a făcut, iar nu omul pentru sâmbătă.
28Drept aceea, Domn este Fiul Omului și al sâmbetei.