1Făcutu-s’au gândind ostenele, și lucrând rele întru așternuturile lor și odată cu ziua le sâvârșiau acelea, că n’au ridicat către Dumnezeu mâinile lor.
2Și pofteà țarini, și jefuià pre săraci, și case asupreà, și prădà pre bărbat și casa lui, pre bărbat și moștenirea lui.
3Pentru aceea acestea zice Domnul: iată eu gândesc asupra neamului acestuia rele, din care nu veți ridicà grumazii voștri și nu veți umblà drepți, că vremea rea este.
4În ziua aceea luà-se-va asupra voastră pildă, și se va plânge plângere cu viers zicând: cu necaz ne-am necăjit, partea poporului meu se măsurà cu funiea, și nu erà cine să’l oprească, ca să’l abată pre el, țarinile voastre s’au împărțit.
5Pentru aceea nu va fì ție cel ce aruncă funie întru moștenire, întru adunarea Domnului.
6Nu plângeți cu lacrămi, nici să se tânguiască pentru acestea, pentrucă nu va lepădà ocările.
7Cel ce zice: casa lui Iacov a mâniat pre Duhul Domnului, au nu sunt acestea izvodirile lui? Au nu sunt cuvintele lui bune cu el? Și drepte a umblat?
8Și mai întâiu poporul meu a stătut întru vrajbă asupra păcii lui, pielea lui o au jupuit, ca să ià nădejdea zdrobiturilor răsboiului.
9Pentru aceea povățuitorii poporului meu se vor lepădà din casele desfătărilor sale, pentru izvodirile cele rele ale lor s’au lepădat. Apropiați-vă de munții cei veșnici.
10Scoală-te și umblă, că nu este ție aceasta odihnă; pentru necurăție v’ați stricat cu stricare.
11Fugit-ați negonindu-vă nimeni, duhul minciuna a oprit, picat-a ție în vin și în beție, și va fì din picătura poporului acestuia.
12Adunându-se se va adunà Iacov cu toți, așteptând voiu așteptà pre cei rămași ai lui Israil, într’un loc voiu pune urîrea lor, ca oile întru strimtoare, ca turma în mijlocul zăcerii sale, scoate-se-vor din oameni.
13Sue-te prin ruptură înaintea feții lor, tăiat-au, și au trecut poarta, și au ieșit prin ea, și a ieșit și împăratul lor înaintea feții lor, și Domnul îi va povățuì pre ei.