1Și ziceà și către ucenicii săi: erà un om bogat, care aveà un iconom, și acesta a fost pârît la el că risipește avuțiile lui.
2Și chemând pre el, i-a zis lui: ce aud aceasta de tine? Dă seama de iconomia ta; că nu vei puteà mai mult a fi iconom.
3Iar iconomul a zis întru sine: ce voiu face? Că domnul meu ià iconomia dela mine; a săpà nu pot, a cere îmi este rușine.
4Știu ce voiu face, că dacă mă voiu schimbà din iconomie, să mă primiască în casele lor.
5Și chemând câte unul pre fiecare din datornicii domnului său, a zis celui dintâiu: cu cât eșii dator domnului meu?
6Iar el a zis: cu o sută de măsuri de untdelemn. Și a zis lui: ia’ți zapisul tău și șezi curând de scrie cincizeci.
7Iar după aceea a zis altuia: dar tu cu cât ești dator? Iar el a zis: cu o sută de măsuri de grâu. Și a zis lui: ia’ți zapisul tău și scrie optzeci.
8Și a lăudat domnul pre iconomul nedreptăței, că înțelepțește a făcut; că fiii veacului acestuia mai înțelepți sunt decât fiii luminei întru neamul lor.
9Și eu zic vouă: făceți-vă vouă prieteni din mamona nedreptăței; că dacă veți fi lipsiți, să vă primiască pre voi în corturile cele veșnice.
10Cel ce este credincios întru puțin, și întru mult credincios este, și cel ce este nedrept întru puțin, și întru mult nedrept este.
11Deci dacă întru cel nedrept mamona n’ați fost credincioși, pre cel adevărat cine’l va încredințà vouă?
12Și dacă întru cel strein n’ați fost credincioși, pre cel ce este al vostru cine îl va dà vouă?
13Nici o slugă nu poate la doi domni să slujiască; pentrucă sau pre unul va urî și pre altul va iubì, sau de unul se va țineà și de altul nu va grijì. Nu puteți slujì lui Dumnezeu și lui mamona.
14Și auziau acestea toate și Fariseii, cari erau iubitori de argint, și’l batjocoriau pre el.
15Și le-au zis lor: voi sunteți cei ce vă faceți pre voi drepți înaintea oamenilor; iar Dumnezeu știe inimile voastre, că ce este întru oameni înălțat, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.
16Legea și prorocii până la Ioan; de atunci împărăția lui Dumnezeu bine se vestește și fiecare spre aceea se silește.
17Iar mai lesne este cerul și pământul să treacă, decât din lege o cirtă să cază.
18Tot cela ce’și lasă muierea sa și ià alta, preacurvește, și tot cela ce ià lăsată de bărbat, preacurvește.
19Erà un om oarecare bogat, și se îmbrăcà în porfiră și în vison, veselindu-se în toate zilele luminat.
20Și erà un sărac oarecare anume Lazăr, care zăceà înaintea ușei lui plin de bube.
21Și poftià să se sature din sfărâmiturile care cădeau din masa bogatului; ci și câinii venind lingeau bubele lui.
22Și a fost că a murit săracul și s’a dus de îngeri în sânul lui Avraam, și a murit și bogatul și s’a îngropat;
23Și în iad ridicându’și ochii săi, fiind în munci, vede pre Avraam de departe și pre Lazăr în sânurile lui.
24Și el strigând, a zis: părinte Avraame, miluește-mă și trimite pre Lazăr, să’și întingă vârful degetului lui în apă și să’mi răcoriască limba mea, că mă chinuesc în văpaea aceasta.
25Iar Avraam a zis: fiule, adu’ți aminte că ai luat cele bune ale tale în vieața ta și Lazăr așijderea cele rele; iar acum acesta se mângâe iar tu te chinueșli.
26Și preste toate acestea, între noi și între voi prăpastie mare s’a întărit; ca cei ce vor vreà să treacă de aici către voi, să nu poată, nici cei de acolo la noi să treacă.
27Și a zis: rogu-te dar, părinte, ca să’l trimiți pre dânsul în casa tatălui meu:
28Că am cinci frați; să le mărturisiască lor, ca să nu vie și ei la acest loc de muncă.
29Și i-a zis Avraam lui: au pre Moisì și pre proroci, să’i asculte pre dânșii.
30Iar el a zis: nu, părinte Avraame; ci de va merge cinevà din morți la dânșii, se vor pocăi.
31Și i-a zis lui: dacă nu ascultă pre Moisì și pre proroci, măcar de ar și învià cinevà din morți, nu vor crede.