1Și au grăit Domnul lui Isus, zicând:
2Vorbește fiilor lui Israil și le spune lor: dați cetățile cele pentru cei ce fug ca să scape, de care am zis către voi prin Moisì.
3Ca să fie scăpare ucigătorului celui ce ar ridicà vieață fără de voea lui, neavând înainte nici un gând, și vor fi cetățile voastre scăpare ca să nu se omoare ucigașul de rudenia celui mort, până ce nu va venì înaintea adunării la judecată.
4Acesta după ce va fugì la o cetate dintr’acestea, va stà la poarta cetății, și va spune înaintea bătrânilor cetății aceea cuvintele sale, și-l va primì adunarea la sine, și va da lui loc, și va lăcuì cu dânșii.
5Și când va alergà după el rudenia celui omorît, nu vor da în mâinile lui pre cel ce a omorît, pentru că neștiind a lovit pe aproapele său și nu pentrucă l-ar fi fost urît pre el mai înainte.
6Și va lăcuì în cetatea aceea, până când va sta înaintea adunării la judecată, și până ce va murì preotul cel mare, care va fi în zilele acelea; atunci se va întoarce ucigătorul, și va merge în cetatea sa și la casa sa, de unde a fost fugit.
7Și a osebit Cadisul în Galilea în muntele lui Neftalì, și Sihemul în muntele Efraim, cetatea Arvoc, acesta este Hevron în muntele lui Iuda.
8Și dincolo de Iordan împreajma Ierihonului către răsărit a dat Vosorul în câmpia pustiei dela seminția lui Ruvim, și Arimotul în Galaad din seminția lui Gad, și Golanul în Vasan din seminția lui Manasì.
9Acestea sunt cetățile cele numite tuturor fiilor lui Israil, și nemernicului celui ce șade întru ei, ca să fugă acolo cel ce a ridicat vieață fără de voie, ca să nu moară de mâna celui ce este rudenie cu cel omorît, până ce va sta înaintea adunării la judecată.