1Și au fost hotarele seminții fiilor lui Manasì, acesta este cel întâiu născut al lui Iosif, lui Mahir celui întâiu născut al lui Manasì tatăl lui Galaad, care a fost bărbat răsboinic, și a avut moștenire în Galaad și în Vasan.
2Și au fost celorlalți ai lui Manasì după popoarele lor fiilor lui Aviezer și fiilor lui Elec și fiilor lui Iezriil și fiilor lui Sihem și fiilor lui Efer și fiilor lui Semidai, aceștia sunt fiii lui Manasì fiul lui Iosif bărbați după popoarele lor.
3Iar Salpaad feciorul lui Efer, fiul lui Galaad, fiul lui Mahir, fiul lui Manasì, n’aveà feciori, ci numai fete; și acestea sunt numele fetelor lui Salpaad: Maala, Nuà, Eglà, Melhà și Tersa.
4Și au venit înaintea lui Eleazar preotul, și înaintea lui Isus fiul lui Navì și înaintea boierilor, zicând: Dumnezeu au poruncit prin mâna lui Moisì, să ni se deà nouă moștenire între frații noștrii. Și li s’au dat lor moștenire după porunca Domnului între frații tatălui lor.
5Și a căzut funia lor dela Anasà, și câmpul Lavec din pământul Galaadului și al Vasanului, care este dincolo de Iordan,
6Că fetele feciorilor lui Manasì au moștenit moșie între frații săi; iar pământul Galaadului s’a făcut moșie celorlalți fii ai lui Manasì.
7Și au fost hotarele fiilor lui Manasì dela Asir Matot Dilanat, care este înaintea feții fiilor lui Sihem, și merg spre hotarele lui Iamin și Iasiv, la fântâna lui Taftot.
8Că lui Manasì s’a fost venit pământul Tapfu, care este la hotarele lui Manasì a fiilor lui Efraim.
9Și s’au pogorît hotarele la valea Canei către amiazăzi spre valea lui Air, Terevintul lui Efraim între cetățile lui Manasì și hotarele lui Manasì spre miazănoapte la pârîu, și marginea lui, marea.
10Așà, ca moștenirea lui Efraim să fie de către amiazăzi, și de către miazănoapte lui Manasì, și amândouă să le hotărască marea, și de către miazănoapte să se împreune cu Asir, și de către răsărit cu Isahar.
11Și va fi Manasì între Isahar și între Asir Vitsan și satele ei, și Iavlaam și satele ei, și cei ce lăcuesc în Dor și satele ei, și cei ce lăcuesc în Tanac și satele ei, și cei ce lăcuesc în Maghedo și satele ei, și a treia parte din Nofet și satele ei.
12Și n’au putut fiii lui Manasì să strice cetățile acestea, și a început Hananeul a lăcuì în pământul acesta.
13Și a fost după ce s’au întărit fiii lui Israil, au supus pre Hananei, iar nu i-au omorît pre ei.
14Și s’au plâns fiii lui Iosif către Isus, zicând: pentruce ne-ai dat nouă o moșie și o parte, de vreme ce eu sunt popor mult, și Dumnezeu m’au binecuvântat.
15Și le-a zis lor Isus: de ești tu popor mult, sue-te la păduri, și-ți curățește ție acolo loc, și în pământul Ferezeului și într’al lui Rafain, de-ți este ție strimt muntele lui Efraim.
16Și au zis fiii lui Iosif: nu ne place nouă muntele lui Efraim, că, călărime aleasă și fier are Hananeul, care lăcuește în pământul Vetsan și în satele ei, și în valea Esrael.
17Și a zis Isus fiilor lui Iosif, lui Efraim și lui Manasì, grăind: de ești tu popor mult și ai mare tărie, nu vei aveà o moșie.
18Că pădurea va fi a ta, că pădure este, și o vei curățì, și vor fi ale tale ieșirile ei, că vei pierde pre Hananeu, măcar de are el călărime aleasă și tare este, că tu-l vei biruì pre el.