1Și au poruncit Domnul unui chit mare să înghiță pre Ionà; și a fost Ionà în pântecele chitului trei zile și trei nopți.
2Și s’a rugat Ionà către Domnul Dumnezeul său din pântecele chitului, și a zis:
3Strigat-am întru necazul meu către Domnul Dumnezeul meu, și m’au auzit; din pântecele iadului strigarea mea, și au auzit glasul meu.
4Aruncatu-m’ai întru adâncul inimii mărei, și ape m’au încunjurat.
5Toate înălțările tale, și valurile tale preste mine au trecut.
6Și eu am zis: lepădatu-m’am dela ochii tăi; au doară voiu adauge ca să mai privesc eu la Biserica cea sfântă a ta?
7Turnatu-s’au ape până la sufletul meu; adâncul cel din fund m’a încunjurat, afundatu-s’a capul meu; întru crăpăturile munților m’am pogorît, în pământul ale căruia încuetorile sunt zăvoare veșnice, și să iasă din stricăciune vieața mea către tine Doamne Dumnezeul meu.
8Când se sfârșeà din mine sufletul meu, de Domnul mi-am adus aminte: și să vie către tine rugăciunea mea, la sfântă Biserica ta.
9Cei ce păzesc cele deșarte și mincinoase, și-au părăsit mila lor.
10Iar eu cu glas de laudă și de mărturisire, voiu jertfì ție; câte am făgăduit voiu dà ție Domnului pentru mântuirea mea.
11Și au poruncit Domnul chitului, și a lepădat pre Ionà la uscat.