1Sau cine va stà mie împrotivă și va suferì? Au nu tot ce este supt cer este al meu?
2Nu voiu tăceà pentru el, și cu cuvântul puterii voiu miluì pre cel întocma cu el.
3Cine va descoperì fața îmbrăcămintei lui, și la încheerea zalei lui cine va intrà?
4Porțile feții lui cine le va deschide? Împrejurul dinților lui este frică.
5Ficații lui paveze de aramă, iar legăturile lui ca piatra Smiritului.
6Unul de altul se lipesc, și vânt nu trece printr’însul, cum se lipește un om de fratele său.
7Împreunà-se-vor și nu se vor despărțì.
8Întru strănutarea lui va strălucì lumină, și ochii lui chip de luceafăr.
9Din gura lui iese ca niște făclii aprinse și scapără ca niște gratii de foc.
10Din nările lui iese ca niște fum de cuptor arzând cu foc de cărbuni.
11Sufletul lui ca cărbunii și ca para focului din gura lui iese.
12Și în cerbicea lui stă putere, înaintea lui varsă pierzare.
13Și cărnurile trupului lui sunt lipite, toarnă preste el, nu se va clătì.
14Inima lui este înfiptă ca o piatră, și stă ca o nicovală neclătită.
15Și când se întoarce el, se înfricoșează hiarele cele cu patru picioare, care sar pre pământ.
16De-l vor întâmpinà pre el lănci, nimica nu-l vor înfricoșà, sulița ridicată și zaoa.
17Că socotește fierul ca paiele și arama ca lemnul putred.
18Nu-l va vătămà pre el arc de aramă, și lovitura de piatră o socotește ca iarba.
19Ca trestia a socotit ciocanele, și râde de frica purtătorului de foc.
20Așternutul lui țepuși ascuțite și tot aurul mării supt el, ca niște tină nespusă.
21Fierbe adâncul ca o căldare, și marea o socotește ca un vas de unsoare.
22Și pre portarul adâncului ca pre un rob, socotit-au adâncul ca un loc de primblare.
23Nimic nu este pre pământ asemenea lui făcut, să se batjocorească de îngerii mei.
24Pre tot cel înalt vede, și pre el Împăratul tuturor celor din ape.