1Și Eliu urmând, a zis:
2Ce ai adus aceasta în judecată? Tu cine ești, de ai zis: drept sunt înaintea Domnului.
3Sau de zici: ce-ți folosește ție? Ce voiu face păcătuind?
4Eu voiu răspunde ție și la câte trei prietenii tăi.
5Caută la cer, și vezi și socotește norii, cât sunt de sus de tine.
6De ai greșit, ce vei face, și de ai făcut și multe fărădelegi, ce poți face?
7De vreme dar ce ești drept, ce vei da lui? Sau ce va luà din mâna ta?
8Omului celui asemenea ție necredința ta și fiului omului dreptatea ta.
9De mulțime asuprindu-se vor strigà și vor răcnì din brațul a multora.
10Și n’a zis unde este Dumnezeu, cel ce m’au făcut pre mine, și au împărțit strejile nopții.
11Cel ce mă osebește de vitele pământului și de pasările cerului.
12Acolo vor strigà, și nu se va auzì de ocara celor răi.
13Că cele fărădecale nu voește a le vedeà Domnul, că însuș cel Atotțiitor vede pre cei ce fac fărădelege, și mă va mântuì.
14Și te judecă înaintea lui, de poți pre el să-l lauzi, precum este și acum.
15Că nu cercetează mânia sa, și n’au cunoscut greșalele foarte.
16Și Iov îndeșert a deschis gura sa, întru neștiință înmulțește cuvintele.