1Și Iov a adaos a grăì în pilde zicând:
2Cine mă va pune în lunile zilelor celor mai dinainte, în care mă păzeà Dumnezeu?
3Când străluceà lumina lui preste capul meu, și cu lumina lui umblam întru întunerec.
4Cum eram în căile tinereții mele, când Dumnezeu cercetà casa mea.
5Când eram bogat foarte, și împrejurul meu slugile mele.
6Când curgeà pre căile mele unt, și munții mei izvorau lapte.
7Când ieșam dimineața în cetate și în uliță, și se puneà mie scaun.
8Când mă vedeau cei tineri, se ascundeau, iar cei bătrâni toți se sculau.
9Și boierii încetau a grăì puind degetul la gură.
10Și cei ce auzeau mă fericeau, și limba lor se lipeà de gâtlejul lor.
11Cu urechia auzeau și mă fericeau, și ochiul văzându-mă se întorceà.
12Că am mântuit pre cel sărac din mâna celui puternic, și sărmanului care nu aveà ajutor, am ajutat.
13Binecuvântarea celui ce erà să piară, preste mine veneà, și gura văduvii m’a binecuvântat.
14Și cu dreptatea mă îmbrăcam, și mă înveleam cu judecata, ca cu o haină.
15Ochiu eram orbilor și picior șchiopilor.
16Eu eram tată celor neputincioși, și judecata care n’o am știut, o am cercat.
17Și am zdrobit măselele celor nedrepți, din dinții lor am scos prada.
18Și am zis: voiu înaintà în vârstă ca tulpina de finic, multă vreme voiu trăì.
19Rădăcina mea s’a întins pre apă, și roua va rămâneà în secerișul meu.
20Mărirea mea se înnoià în mine și arcul meu în mâna mea se întăreà.
21Pre mine auzindu-mă luau aminte, și la sfatul meu tăceau.
22La cuvintele mele nu adăogeau, ci se bucurau, când le grăiam lor.
23Precum pământul cel însetoșat așteaptă ploaia, așà aceștia așteptau graiul meu.
24De râdeam către ei, nu credeau, și lumina feții mele nu slăbeà.
25Dacă voiam a merge cu ei, ședeam în frunte, și locuiam ca un împărat încunjurat de voinici, ca cel ce mângâiam pre cei supărați.