1La începutul împărăției lui Sedechia împăratul, fost-a cuvântul acesta.
2Pentru Elam al Eghipetului preste puterea lui Faraon Nehao împăratul Eghipetului, care erà la rîul Eufratului în Harmis, pre care l-a bătut Navuhodonosor împăratul Vavilonului în anul al patrulea al lui Ioachim împăratul lui Iuda.
3Luați arme și paveze, și vă apropiați la răsboiu.
4Și înșelați caii, încălecați călăreții și vă tocmiți coifurile voastre, puneți înainte sulițile și îmbrăcați zalele voastre.
5Pentru aceea aceștia se tem și se feresc înapoi, pentrucă cei tari ai lor se vor tăià, cu fuga au fugit și nu s’au întors, încunjurați’i prin prejur, zice Domnul.
6Să nu fugă cel sprinten și să nu scape cel tare spre miazănoapte, cele de lângă Eufrat au slăbit și au căzut.
7Cine este acesta, care ca un rîu se va suì, și ca rîurile, care învăluesc apa?
8Apele Eghipetului ca un rîu se vor suì, și a zis sui-mă-voiu, și voiu acoperì pământul, și cetatea și pre cei ce lăcuesc întru ea.
9Încălicați pre cai, gătiți carele, ieșiți cei răsboinicì ai Etiopilor și ai Liviei, întrarmați-vă cu arme, și Lidii suiți-vă, întindeți arcul.
10Și ziua aceea Domnului Dumnezeului nostru este zi de isbândire, ca să izbândească asupra vrăjmașilor săi, și’i va mâncà pre ei sabia Domnului, și se va săturà, și se va îmbătà de sângele lor, pentrucă jertfă este Domnului dela pământul cel despre miazănoapte la rîul Eufratului.
11Suie-te Galaad, și ià rășină fecioarei fetei Eghipetului; în deșert s’au înmulțit vindecările tale, folos nu este ție.
12Auzit-au neamurile glasul tău, și de strigarea ta s’a umplut pământul, pentrucă răsboinic asupra răsboinicului a slăbit, împreună au căzut amândoi.
13Care au grăit Domnul lui Ieremia, ca să vie împăratul Vavilonului să taie pământul Eghipetului.
14Vestiți în Magdolon, și porunciți în Memfis, ziceți: stăi și te gătește, că a mâncat sabia cele de prin prejurul tău.
15Pentruce a fugit dela tine Apis? Vițelul tău cel ales n’a rămas, pentrucă Domnul l-au deznodat pre el.
16Și mulțimea ta a slăbit și a căzut, și fiecare către aproapele său grăià, să ne sculăm, și să ne înapoiem la poporul nostru, la moșia noastră, dela fața sabiei Elinești.
17Chemați numele lui Faraon Nehao împăratul Eghipetului, Saon Esvie Moid.
18Viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu; căci ca Tavorul între munți și ca Carmilul cel din mare va venì.
19Vas de înstrăinare fă ție ceea ce lăcuești fata Eghipetului, pentrucă Memfisul spre stingere va fì, și se va chemà vai, pentrucă nu va fì lăcuitor întru el.
20Juncă împodobită este Eghipetul, smulgere dela miazănoapte va venì preste el.
21Și argați lui întru el, ca vițeii cei hrăniți, cari se hrănesc spre junghiere, pentrucă și ei s’au întors, și au fugit toți dimpreună, n’au stătut, pentrucă ziua pierzării a venit preste ei și vremea izbândirii lor.
22Glasul lor ca al șarpelui ce șuerà, că în nisip vor merge, cu topoarele vor venì asupra lui, ca cei ce tae lemne.
23Tăià-va dumbrava lui, zice Domnul, căci nu se va puteà socotì, că mai mult decât lăcusta se va înmulțì, și nu este lor număr.
24Rușinatu-s’a fata Eghipetului, datu-s’a în mâinile poporului dela miazănoapte.
25Iată eu izbândesc pre Amon fiul lui asupra Eghipetului, asupra dumnezeilor lui, asupra împăraților lui, asupra lui Faraon și asupra celor ce nădăjduiesc întru el.
26Și tu să nu te temi robul meu Iacov, nici să te sperii Israil, că iată te mântuesc de departe, și sămânța ta din robia lor, și se va întoarce Iacov, și va odihnì și va adormì, și nu va fì cine să’l sperie pre el.
27Nu te teme sluga mea Iacove, zice Domnul, că cu tine sunt eu, cea neînfricoșată și gingașe s’a dat, că voiu face sfârșire în tot neamul la care te voiu scoate pre tine; iar pre tine nu te voiu face să te sfârșești, și te voiu pedepsì spre judecată, și nevinovat nu te voiu face.