1Cuvântul, care s’a făcut către Ieremia dela Domnul să zică:
2Așà au zis Domnul Dumnezeul lui Israil, zicând: scrie toate cuvintele, care am grăit către tine pe carte.
3Că iată vin zile, zice Domnul, și voiu întoarce înstreinarea poporului meu Israil și a lui Iuda, zis-au Domnul atotțiitorul; și’i voiu întoarce pre ei la pământul care l-am dat părinților lor, și’l vor stăpânì pre el.
4Și acestea sunt cuvintele care au grăit Domnul asupra lui Israil și asupra lui Iuda.
5Așà au zis Domnul: glasul înfricoșerii veți auzì cu frică, și nu este pace.
6Întrebați și vedeți, de s’a născut fiu? Și pentru frica întru care voiu țineà mijlocul și mântuirea? Pentrucă am văzut pre tot omul și mâinile lui preste mijlocul lui, întorsu-s’au fețele spre gălbinare.
7Că mare s’a făcut ziua aceea, și nu este ca aceea, și vreme strimtă este lui Iacov, și dintru aceasta se va mântuì.
8În ziua aceea zis-au Domnul: sfărâmà-voiu jugul dela grumazul lor, și legăturile lor voiu rupe și mai mult nu vor lucrà ei la streini.
9Și vor lucrà Domnului Dumnezeului lor, și pre David împăratul lor voiu scula lor.
10Așà au zis Domnul: ridicat-am zdrobire, dureroasă este rana ta.
11Nu este cine să judece judecata ta, spre durere te-ai vindicat, folos nu este ție.
12Toți prietenii tăi te-au uitat pre tine, pre tine nu te vor întrebà cele de pacea ta, că, cu rana vrăjmașului te-am lovit, certare întărită asupra a toată nedreptatea ta, înmulțitu-s’au păcatele tale.
13Pentru aceea toți cei ce te mănâncă pre tine, mâncà-se-vor, și toți vrăjmașii tăi carnea lor toată o vor mâncà, mai mult decât nedreptățile tale s’au înmulțit păcatele tale; făcut-au acestea ție, și vor fì cei ce te înfricoșază pre tine spre înfricoșare, și pre toți cei ce te-au prădat pre tine, da’i-voiu la pradă.
14Că voiu aduce vindecarea ta, de rana ta cea cu dureri vindeca-te-voiu, zice Domnul, că risipit te-ai chemat, vânatul vostru este, că nu este cel ce’l caută pre el.
15Așà zice Domnul: iată eu voiu întoarce înstreinarea lui Iacov, și robimea lui voiu miluì, și se va zidì cetate deasupra înălțimei ei, și poporul după judecata sa va dormì.
16Și vor ieșì dela ei cântând, glasul celor ce joacă, și’i voiu înmulțì pre ei, și nu se vor împuținà.
17Și vor umblà fiii lor ca mai ’nainte, și mărturiile lor în preajma feții mele se vor îndreptà, și voiu cercetà pre toți cei ce’i necăjesc pre ei.
18Și vor fì mai tari ai lui decât ei, și domn al lui dintr’însul va ieșì, și’i voiu adunà pre ei, și se vor întoarce la mine, că cine este acesta, care a dat inima lui ca să se întoarcă către mine, zice Domnul.
19Că urgiea Domnului a ieșit mânioasă, ieșit-a urgie hrănindu-se, preste cei necredincioși va venì.
20Nu se va întoarce urgiea mâniei Domnului, până ce va face și până ce va așezà întreprinderea inimii lui, în zilele cele de apoi veți cunoaște acestea.