1Arătatu’mi-au mie Domnul două coșnițe de smochine puse înaintea Bisericii Domnului, după ce a înstreinat Navuhodonosor împăratul Vavilonului pre Iehoniea feciorul lui Ioachim împăratul lui Iuda, și pre boieri și pre meșteri și pre cei legați și pre cei bogați din Ierusalim, și i-a adus pre ei în Vavilon.
2În una din coșnițe erau smochine bune foarte, ca smochinele cele timpurii, iar în cealaltă coșniță, smochine rele foarte, care nu se puteau mâncà pentru răutatea lor.
3Și au grăit Domnul către mine: ce vezi Ieremie? Și am zis, smochine, smochinele cele bune, sunt bune foarte; și cele rele, sunt rele foarte, care nu se pot mâncà pentru răutatea lor.
4Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
5Acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: ca smochinele cele bune acestea, așà voiu cunoaște spre bine pre cei înstreinați ai lui Iuda, pre cari i-am trimis din locul acesta în pământul Haldeilor spre bunătăți.
6Și voiu îndreptà ochii mei spre ei întru bunătăți, și’i voiu așezà pre ei în pământul acesta spre binele lor, și de iznoavă îi voiu zidì pre ei, și nu’i voiu surpà pre ei, și’i voiu sădì pre ei, și nu’i voiu zmulge.
7Și voiu dà lor inimă, ca să mă știe pre mine, că eu sunt Domnul, și ei vor fì mie popor și eu voiu fì lor Dumnezeu, pentrucă se vor întoarce către mine din toată inima lor.
8Și precum smochinele cele rele care nu se pot mâncà pentru răutatea lor, zice Domnul; așà voiu dà pre Sedechia împăratul lui Iuda, și pre dregătorii lui, și rămășița Ierusalimului ce a rămas în pământul acesta și pre cei ce lăcuesc în Eghipet.
9Și’i voiu dà pre ei spre risipire la toate împărățiile pământului, și vor fi spre ocară și spre pildă, și spre ură și spre blestem în tot locul, unde îi voiu scoate pre ei.
10Și voiu trimite la ei foamete și moarte și sabie, până ce se vor sfârșì din pământul, care l-am dat lor.