1De vei deschide cerul, se vor cutr emurà de tine munții și se vor topì, cum se topește ceara de fața focului.
2Și va arde focul pe protivnici, și se va arătà numele tău protivnicilor, de fața ta neamurile se vor turburà.
3Când vei face cele mărite, se vor cutremurà de tine munții.
4Din veac n’am auzit, nici ochii noștrii n’au văzut Dumnezeu afară de tine, și lucrurile tale care vei face celor ce așteaptă milă.
5Că va întâmpinà mila pre cei ce fac dreptate, și’și aduc aminte de căile tale. Iată tu te-ai mâniat, și noi am păcătuit, pentru aceea am rătăcit.
6Și ne-am făcut ca niște necurați toți, și ca o cârpă lepădată toată dreptatea noastră, și am căzut ca frunzele pentru fărădelegile noastre, așà ne va luà pre noi vântul.
7Și nu este cel ce să cheme numele tău, și cel ce să’și aducă aminte, ca să se ție de tine, că ai întors fața ta de către noi, și ne-ai dat pre noi pentru fărădelegile noastre.
8Și acum Doamne Tatăl nostru tu ești; iar noi tină, lucrul mâinilor tale toți.
9Nu te mânià pre noi foarte, și în vreme să nu pomenești păcatele noastre; și acum caută Doamne, că poporul tău suntem noi toți.
10Cetatea ta cea sfântă s’a făcut pustie, Sionul ca o pustie s’a făcut, Ierusalimul spre blestem.
11Casa noastră cea sfântă, și slava pre care o au binecuvântat părinții noștri, s’a ars cu foc, și toate cele mărite ale noastre au căzut.
12Și preste toate acestea, suferit-ai Doamne, și ai tăcut, și ne-ai smerit pre noi foarte.