1Acestea zice Domnul, păziți judecata și faceți dreptate, că s’a apropiat mântuirea mea, ca să vie, și mila mea ca să se descopere.
2Fericit bărbatul, care face acestea și omul, care ține acestea și păzește sâmbetele, ca să nu le spurce pre ele, și’și ferește mâinile sale, ca să nu facă nedreptate.
3Să nu zică cel de alt neam, care s’a adaos Domnului zicând: doar cu osebire mă va osebì Domnul dela poporul său, și să nu zică famenul: ca lemn sec sunt eu.
4Acestea zice Domnul famenilor: ori câți vor păzì sâmbetele mele și vor alege cele ce vreau eu, și vor țineà legea mea,
5Dà-voiu lor în casa mea și în zidul meu loc numit, mai bun decât fii și decât fete. Nume veșnic voiu dà lor și nu va lipsì.
6Și celor de alt neam, cari s’au adaos la Domnul, ca să slujiască lui și să iubească numele Domnului, ca să fie lui slugi și slujnice; și pre toți cei ce păzesc sâmbetele mele, să nu le spurce; și pre cei ce țin legea mea,
7Voiu bagà pre ei în muntele cel sfânt al meu, și îi voiu desfătà pre ei în casa mea de rugăciune, arderile de tot ale lor și jertfele lor vor fì primite pe jertfelnicul meu, căci casa mea, casă de rugăciune se va chemà la toate neamurile.
8Zis-au Domnul, cel ce adună pre cei risipiți ai lui Israil, că voiu adauge la el adunare.
9Toate hiarele sălbatice veniți, mâncați toate hiarele pădurei.
10Vedeți, că au orbit toți, n’au cunoscut, toți câini muți sunt, cari nu pot lătrà, cari visează în culcuș și iubesc a dormità.
11Și ca niște câini fără de rușine, cu sufletul, cari nu știu sațiul și sunt răi, neștiind înțelegerea, toți au urmat căile sale, fiecare după pofta averilor până la cei din urmă.
12Veniți să bem vin și să ne îmbătăm, și să facem așà mâine încă și mai mult foarte.