1Așà zice Domnul: care este cartea cea de slobozenie a maicii voastre cu care o am lăsat pre ea? Sau cărui datornic a celor ce mă vând pre mine v’am vândut pre voi? Iată pentru păcatele voastre v’ați vândut și pentru fărădelegile voastre am lăsat pe muma voastră.
2Ce este? Că am venit și nu erà om, am strigat și nu erà cine să auză. Au nu poate mâna mea să mântuiască? Sau nu poate să scoață? Iată cu mânia mea voiu pustiì marea și voiu deșertà rîurile și se vor uscà peștii lor nefiind apă, și vor murì de sete.
3Îmbrăcà-voiu cerul cu întunerec, și ca un sac voiu pune acoperemântul lui.
4Domnul, Domnul mi-au dat mie limbă de învățătură, ca să cunosc când se cade a grăì cuvântul.
5Pusu-m’au dimineața, dimineața mi-au pus mie ureche, ca să auz.
6Și învățătura Domnului Domnului îmi deschide mie urechile; iar eu nu stau împrotivă, nici mă pricesc.
7Spatele mele le-am dat spre bătăi și fălcile mele spre pălmuiri, și fața mea nu o am întors de către rușinea scuipărilor,
8Și Domnul, Domnul ajutor s’au făcut mie, pentru aceea nu m’am rușinat, ci am pus fața mea ca o piatră vârtoasă, și am cunoscut, că nu mă voiu rușinà.
9Pentrucă aproape este cel ce m’au îndreptat pre mine, cine este cel ce se judecă cu mine? Să steà cu mine împreună, și cine este cel ce se judecă cu mine? Să se apropie de mine; iată Domnul, Domnul va ajutà mie; cine îmi va face mie rău? Iată voi toți ca o haină vă veți învechì și ca molia va mâncà pre voi,
10Cine este întru voi, care se teme de Domnul? Să auză glasul slugei lui; cei ce umblă întru întunerec, și nu este lor lumină, nădăjduiți întru numele Domnului, și vă întăriți întru Dumnezeu.
11Iată voi toți aprindeți foc și întăriți flacără, umblați întru lumina focului vostru, și întru flacăra care ați aprins, și pentru mine s’au făcut acestea vouă, întru durere veți adormì.