1Mângâeți, mângâeți pre poporul meu, zice Dumnezeul vostru.
2Preoți grăiți la inima Ierusalimului, mângâeți’l pre dânsul, că s’a plinit smerenia lui, dezlegatu-s’a păcatul lui, că a luat din mâna Domnului îndoite păcatele sale.
3Glasul celui ce strigă în pustie: gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Dumnezeului nostru.
4Toată valea se va umpleà, și tot muntele și dealul se va plecà și vor fì cele strâmbe drepte și cele colțuroase căi netede.
5Și se va arătà slava Domnului și va vedeà tot trupul mântuirea lui Dumnezeu, că Domnul au grăit.
6Glasul celui ce zice: strigă, și am zis: ce voiu strigà?
7Tot trupul iarbă, și toată mărirea omului ca floarea erbei.
8Uscatu-s’a iarba și floarea a căzut, iar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.
9În munte înalt te sue, cel ce bine vestești Sionului, înalță întru tărie glasul tău, cel ce bine vestești Ierusalimului, înălțați-vă nu vă temeți, zì cetăților Iudei:
10Iată Dumnezeul vostru, iată Domnul, Domnul cu tărie vine, și brațul lui cu stăpânire, iată plata lui cu el și lucrul înaintea lui.
11Ca păstorul va paște turma sa, și cu brațul său va adunà mieii, și va mângâià pre cele ce au în pântece.
12Cine a măsurat cu mâna apa și cerul cu palma, și tot pământul cu pumnul? Cine a pus munții cu cântarul și dealurile cu cumpăna?
13Cine a cunoscut gândul Domnului, și cine a fost sfetnicul lui care să’l învețe pre el?
14Sau cu cine s’a sfătuit și l-a învățat pre el? Sau cine i-a arătat lui judecata, sau cine i-a arătat lui calea înțelegerei? Sau cine i-a dat mai ’nainte lui și se va răsplătì?
15De vreme ce toate neamurile ca o picătură din cadă, și ca o plecare de cumpănă s’au socotit și ca scuipitul se vor socotì.
16Iar Livanul nu este destul spre ardere, toate vitele nu sunt de ajuns spre ardere de tot.
17Toate neamurile ca o nimica sunt și întru nimic s’au socotit.
18Cu cine ați asemănat pre Domnul? Și cu ce asemănare l-ați asemănat pre el? Au doar teslarul a făcut chipul?
19Au doar argintarul topind aurul l-a poleit pre el, și asemănare l-a făcut pre dânsul?
20Că teslarul alege lemn neputregăios, și înțelepțește chibzuește cum va tocmì chipul lui ca să nu se clătească.
21N’ați știut? N’ați auzit? Nu s’a vestit vouă din început? N’ați cunoscut temeliile pământului?
22Cel ce ține încunjurarea pământului, și au pus pre cei ce lăcuesc pre dânsul ca niște lăcuste; cel ce au pus cerul ca o boltă, și l-a întins ca un cort spre lăcuință.
23Cel ce au dat pre Domnul, ca și cum nimica n’ar stăpânì, și pământul l-a făcut ca o nimica.
24Că nu vor semănà, nici vor sădì, nici se va rădăcinà în pământ rădăcina lor; suflat-au asupra lor și s’au uscat, și viforul ca pre niște pleve îi va ridicà pre dânșii.
25Acum dar cu cine m’ați asemănat și mă voiu înălțà? Zis-au cel sfânt.
26Căutați în sus cu ochii voștri, și vedeți cine au făcut acestea toate? Cel ce scoate după număr podoaba sa, și toate pre nume le chiamă dintru multa mărire, și cu puterea tăriei sale nimic n’au ascuns de tine.
27Că au doară zice-vei Iacove, și ce, grăit-ai Israile? Ascunsu-s’a calea mea dela Dumnezeu, și Dumnezeul meu au luat judecata mea, și s’au depărtat?
28Și acum au n’ai cunoscut, sau n’ai auzit? Dumnezeu cel veșnic, Dumnezeu cel ce au așezat marginile pământului, nu va flămânzì, nici se va ostenì, nici este aflare înțelepciunei lui.
29Cel ce dă flămânzilor întărire, și celor fără de durere, întristare.
30Că vor flămânzì pruncii, și vor ostenì tinerii și cei aleși vor slăbì.
31Iar cei ce așteaptă pre Dumnezeu vor mutà tăria, și vor luà aripi ca vulturii, alergà-vor și nu vor ostenì, umblà-vor și nu vor flămânzì.