1Veselește-te pustia cea însetată, și să se bucure pustia și să înflorească ca crinul.
2Și vor înflorì și se vor bucurà pustiile Iordanului. Mărirea Livanului s’a dat ei și cinstea Carmilului, și poporul meu va vedeà slava Domnului, și înălțimea lui Dumnezeu.
3Întăriți-vă mâini slabe, și genunchi slăbănoage mângâeți-vă.
4Cei slabi de inimă cu cugetul întăriți-vă și nu vă temeți; iată Dumnezeul nostru cu judecată răsplătește și va răsplătì, acela va venì și ne va mântuì pre noi.
5Atunci se vor deschide ochii orbilor, și urechile surzilor vor auzì.
6Atuncea va sărì șchiopul ca cerbul, și limpede va fì limba gângavilor, că s’a vărsat în pustie apă, și vale în pământ însetat.
7Și vor fì cele fără de apă bălți, și în pământul cel însetat izvor de apă va fì, acolo va fì veselia pasărilor și lăcașuri de turme, de trestie și bălți.
8Acolo va fì cale curată, și cale sfântă se va chemà, și nu va trece acolo necurat, nici va fì acolo cale spurcată, cei risipiți vor merge pre dânsa și nu vor rătăcì.
9Și nu va fì acolo leu, nici hiară cumplită nu se va suì pre dânsa, nici se va aflà acolo; ci vor merge pre dânsa cei mântuiți și aleși de Domnul.
10Și se vor întoarce și vor venì în Sion cu veselie și cu bucurie și desfătare veșnică preste capul lor, lauda și bucuria și veselia îi va ajunge pre dânșii, și va fugì durerea și întristarea și suspinarea.