1Doamne Dumnezeul meu, mărì-te-voiu și voiu lăudà numele tău, că ai făcut lucruri minunate; sfatul cel din început adevărat, fie Doamne.
2Că ai prefăcut cetăți în țărînă, cetăți tari, ca să nu steà pe temeliile lor; cetatea necredincioșilor în veac nu se va zidì.
3Pentru aceasta bine te va cuvântà poporul cel sărac și cetățile oamenilor celor năpăstuiți te vor binecuvântà.
4Că te-ai făcut ajutor la toată cetatea smerită, și acoperemânt celor slăbiți de lipsă, izbăvì-vei pre ei de oameni răi, răcoreală celor însetați și duhul oamenilor celor necăjiți, bine te va cuvântà.
5Ca niște oameni puțini la suflet, însetați în Sion, că’i vei mântuì pre ei de oamenii cei fărădelege cărora ne-ai dat pre noi.
6Și va face Domnul Savaot tuturor neamurilor în muntele acesta ospătà-vor întru veselie, beà-vor vin.
7Unge-se-vor cu mir în muntele acesta; dă acestea toate neamurilor că sfatul acesta este preste toate neamurile.
8Înghițit-a moartea biruind, și iarăși au luat Dumnezeu toată lacrăma dela toată fața, ocara poporului o au luat de preste tot pământul, că gura Domnului a grăit acestea.
9Și vor zice în ziua aceea: iată Dumnezeul nostru întru carele am nădăjduit, și ne va mântuì pre noi, acesta este Domnul, așteptatu-l-am pre el, și ne vom bucurà, și ne vom veselì de mântuirea noastră.
10Odihnă va dà Dumnezeu în muntele acesta, și se va călcà Moavul, precum calcă aria cu care.
11Și’și va întinde mâinile sale, în ce chip și el a smerit spre a pierde și va smerì semeția lui, preste cele ce a pus mâna sa.
12Și înălțimea zidului celui de scăpare va smerì, și se va pogorî până la pământ.