1Și căzând Iosif pre fața tatălui său, l-a plâns și l-a sărutat.
2Și a poruncit Iosif slugilor sale îngropătorilor, să îngroape pre tatăl său, și au îngropat îngropătorii pre Israil.
3Și s’au plinit lui patruzeci de zile, că așà se numărau zilele îngropării, și l-a plâns pre el Eghipetul șaptezeci de zile.
4Iar dacă au trecut zilele plângerii, a grăit Iosif către boierii lui Faraon, zicând: de am aflat har înaintea voastră, grăiți pentru mine în urechile lui Faraon, zicând:
5Tatăl meu m’a jurat, zicând: în mormântul care mi-am săpat în pământul Hanaan, acolo să mă îngropi, acum dar să mă suiu să îngrop pre tatăl meu, și mă voiu întoarce.
6Și a zis Faraon lui Iosif: sue-te, îngroapă pre tatăl tău după cum te-a jurat.
7Și s’a suit Iosif să îngroape pre tatăl său, și s’au suit împreună cu dânsul toate slugile lui Faraon și bătrânii casii lui și toți bătrânii pământului Eghipetului.
8Și toată casa lui Iosif și frații lui și toată casa tatălui său și rudenia lui; iar oile și boii le-au lăsat în pământul Ghesem.
9Și s’au suit împreună cu dânsul cară și călăreți, și s’a făcut tabără mare foarte.
10Și au venit la Aria lui Atad care este dincolo de Iordan, și l-au plâns pre el plângere mare și tare foarte, și au făcut plângerea tatălui său șapte zile.
11Și au văzut lăcuitorii pământului Hanaan plângerea la Aria lui Atad, și au zis: plângere mare este aceasta Eghiptenilor, pentru aceea au chemat numele locului aceluia, plângerea Eghipetului, ce este dincolo de Iordan.
12Și au făcut lui așà feciorii lui precum le-a fost poruncit lor.
13Și l-au luat feciorii lui în pământul Hanaan, și l-au îngropat pre el în peștera cea îndoită, care o cumpărase Avraam, peșteră moșie pentru îngropăciune dela Efron Heteul împreajma Mamvrei.
14Și s’a întors Iosif în Eghipet, el și frații lui și toți câți s’au fost suit cu el să îngroape pre tatăl lui.
15Și văzând frații lui Iosif că a murit tatăl lor, au zis ca nu cum-va să ție minte răutatea noastră Iosif, și cu răsplătire să ne răsplătească pentru toate relele, câte am făcut lui.
16Și venind la Iosif, au zis: tatăl tău te-a jurat mai ’nainte de sfârșitul său, zicând:
17Așà ziceți lui Iosif: iartă-le lor nedreptatea și păcatul lor, că rele ți-au făcut ei ție, și acum iartă nedreptatea slugilor Dumnezeului tatălui tău, și a plâns Iosif când grăiau ei către dânsul.
18Și viind la dânsul au zis: iată noi suntem ție robi.
19Și le-a zis lor Iosif: nu vă temeți, că al lui Dumnezeu sunt eu.
20Voi ați sfătuit împrotiva mea rele, iar Dumnezeu au voit pentru mine bune, ca să fie precum astăzi, ca să se hrănească popor mult.
21Și a zis lor: nu vă temeți, eu vă voiu hrănì pre voi și casele voastre, și i-a mângâiat pre dânșii și le-a grăit lor la inimă.
22Și a lăcuit Iosif în Eghipet, el și frații lui și toată casa tatălui său, și a trăit Iosif ani o sută și zece.
23Și a văzut Iosif pre feciorii lui Efrem până la al treilea neam, și feciorii lui Mahir feciorul lui Manasì s’au născut pre coapsele lui Iosif.
24Și a zis Iosif fraților săi: eu mor, și cu cercetare vă va cercetà pre voi Dumnezeu, și vă va scoate pre voi din pământul acesta, în pământul care au jurat Dumnezeu părinților noștri lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov.
25Și a jurat Iosif pre fiii lui Israil, zicând: întru cercetarea în care vă va cercetà pre voi Dumnezeu, aduceți-vă aminte și luați oasele mele cu voi de aici.
26Și a murit Iosif fiind de o sută zece ani, și l-au îngropat pre el în mormânt în Eghipet.