1Și a fost după cuvintele acestea și s’a vestit lui Iosif, cum că tatăl său este bolnav, și luând pre cei doi fii ai săi, pre Manasì și pre Efrem, au venit la Iacov.
2Și s’a spus lui Iacov, zicând: iată fiul tău Iosif vine la tine, și întărindu-se Israil a șezut pre pat.
3Și a zis Iacov lui Iosif: Dumnezeul meu s’au arătat mie în Luza în pământul Hanaan, și m’au binecuvântat.
4Și mi-au zis mie: iată eu te voiu crește și te voiu înmulțì și te voiu face adunări de neamuri și voiu da ție pământul acesta, și seminției tale după tine moșie veșnică.
5Acum dar acești doi fii ai tăi cari s’au născut ție în pământul Eghipetului mai înainte de ce am venit eu în Eghipet, ai mei sunt: Efrem și Manasì, ca Ruvim și ca Simeon vor fi ai mei.
6Iar fiii pre cari vei naște după aceasta ai tăi vor fi, pre numele fraților săi se vor chemà întru sorțile lor.
7Iar când veneam eu din Mesopotamia Siriei a murit Rahila mumă-ta în pământul Hanaan, când m’am apropiat de locul alergării cailor, pământul Havrata, ce vine spre Efrafa, o am îngropat pre ea în calea alergării cailor: acesta este Vitleem.
8Și văzând Israil pre feciorii lui Iosif, a zis: ce îți sunt aceștia?
9Și a zis Iosif tatălui său: fiii mei sunt cari mi-au dat Dumnezeu aici. Și a zis Iacov: adu-mi’i pre ei la mine ca să-i binecuvintez.
10Iar ochii lui Israil se îngreoiase la vedere de bătrânețe, și nu puteà să vază, și i-a apropiat la dânsul, și i-a sărutat pre ei și i-a îmbrățișat.
11Și a zis Israil către Iosif: iată de fața ta nu m’am lipsit, și iată mi-au arătat Dumnezeu și sămânța ta.
12Și i-a ridicat pre ei Iosif dela ghenunchii lui, și s’au închinat lui cu fața pre pământ.
13Și luând Iosif pre amândoi feciorii săi, pre Efrem în dreapta deastânga lui Israil, iar pe Manasì deastânga în dreapta lui Israil, i-a apropiat pre ei la dânsul.
14Și tinzând Israil mâna cea dreaptă a pus-o pre capul lui Efrem, și acesta erà cel mai tânăr, și cea stângă pre capul lui Manasì, schimbându-și mâinile.
15Și i-a binecuvântat pre ei și a zis: Dumnezeu, căruia bine au plăcut înaintea lui părinții mei Avraam și Isaac, Dumnezeu cel ce mă hrănește din tinerețele mele până în ziua aceasta,
16Îngerul cel ce m’a scos din toate relele, să binecuvinteze pre pruncii aceștia, și să se cheme întru ei numele meu și numele părinților mei, al lui Avraam și al lui Isaac, și să se înmulțească întru mulțime mare pre pământ.
17Și văzând Iosif că a pus tatăl său mâna cea dreaptă pre capul lui Efrem, i-a părut lui greu, și a apucat Iosif mâna tatălui său să o ia de pre capul lui Efrem și să o puie pre capul lui Manasì.
18Și a zis Iosif tatălui său: nu așà tată, că acesta este cel întâiu născut, pune dreapta ta pre capul lui.
19Și Iacov nu a vrut, ci a zis: știu fiule, știu, și acesta va fi întru popor, și acesta se va înălțà, ci fratele lui cel mai tânăr mai mare de cât el va fi, și sămânța lui va fi întru mulțime de neamuri.
20Și i-a binecuvântat pre ei în ziua aceea, zicând: întru voi se va binecuvântà Israil, și se va zice: facă-te pre tine Dumnezeu ca pre Efrem și ca pre Manasì, și a pus pre Efrem înaintea lui Manasì.
21Și a zis Israil lui Iosif: iată eu mor, și va fi Dumnezeu cu voi, și va întoarce pre voi în pământul părinților voștri.
22Iar eu dau ție Sikima aleasă mai mult decât fraților tăi, care cu sabia mea și cu arcul o am luat din mâinile Amoreilor.