1Și a ieșit Dina fata Liei, care o a născut lui Iacov, ca să cunoască fetele lăcuitorilor.
2Și o a văzut pre ea Sihem feciorul lui Emor Eveul domnul pământului, și luând-o a dormit cu ea și a smerit-o.
3Și s’a lipit de sufletul Dinei fetei lui Iacov, și a iubit pre fecioara vorbindu-i după cugetul ei.
4Grăit-a Sihem către Emor tatăl său zicând: ià mie pre fata aceasta de soție.
5Și a auzit Iacov cum a pângărit feciorul lui Emor pre Dina fata sa, și feciorii lui erau cu vitele în câmp, și a tăcut Iacov până au venit ei.
6Și a ieșit Emor tatăl lui Sihem la Iacov ca să-i vorbească,
7Iar feciorii lui Iacov au venit dela câmp, și dacă au auzit s’au umilit, și s’au turburat oamenii și s’au întristat foarte; căci lucru rușinos a făcut întru Israil dormind cu fata lui Iacov, și nu va fi așà.
8Și a grăit lor Emor zicând: Sihem feciorul meu a ales cu sufletul său pre fata voastră, dați-o deci pre ea lui femee.
9Și vă încuscriți cu noi: fetele voastre dați-le nouă, și fetele noastre luați-le feciorilor voștri.
10Și între noi lăcuiți, și pământul iată lat este înaintea voastră, lăcuiți și vă hrăniți pre dânsul, și agonisiți întru el.
11Și a zis Sihem către tatăl ei și către frații ei: să aflu har înaintea voastră și ce veți zice vom dà.
12Înmulțiți zestrea foarte, și voiu dà cât veți zice mie, de-mi veți dà mie copila aceasta femee.
13Și au răspuns feciorii lui Iacov lui Sihem și lui Emor tatălui său cu înșelăciune, zicându-le: că a pângărit pre Dina sora lor.
14Și a zis lor Simeon și Levì frații Dinei: nu vom puteà să facem cuvântul acesta, să dăm pre sora noastră la om netăiat împrejur, că este ocară nouă.
15Numai într’aceasta ne vom asemănà vouă și vom lăcuì între voi, de veți face ca noi și voi, ca să se taie împrejur toată partea bărbătească.
16Și vom da fetele noastre vouă, și din fetele voastre vom lua nouă femei și vom lăcuì la voi, și vom fì ca o seminție.
17Iar de nu ne veți ascultà, ca să vă tăieți împrejur, vom luà fata noastră și ne vom duce.
18Și au plăcut cuvintele înaintea lui Emor și înaintea lui Sihem, feciorul lui Emor.
19Și n’a zăbovit tânărul a face cuvântul acesta, pentrucă iubeà pre fata lui Iacov, și el erà mai mare decât toți câți erau în casa tatălui său.
20Și a venit Emor și Sihem feciorul lui la poarta cetății lor, și au grăit către bărbații cetății lor zicând:
21Oamenii aceștia în pace sunt cu noi, să lăcuiască pre pământ și să agonisească întru el, și pământul iată larg este înaintea lor, fetele lor să le luăm nouă femei, și fetele noastre să le dăm lor.
22Într’aceasta numai se vor asemănà nouă oamenii, ca să lăcuiască cu noi și să fim un popor, de se va tăià împrejur la noi toată partea bărbătească, precum și ei sunt tăieți împrejur.
23Și vitele lor și cele cu patru picioare și averile lor au nu vor fì ale noastre? Numai într’aceasta să ne asemănăm lor și ei vor lăcuì cu noi.
24Și au ascultat pre Emor și pre Sihem feciorul lui toți carii intrau pe poarta cetății lor; și tot bărbatul ș’a tăiat împrejur trupul său.
25Și a fost în ziua a treia când erau în durere, au luat cei doi feciori ai lui Iacov, Simeon și Levì frații Dinei, fiecare sabia sa, și au intrat în cetate fără temere și au omorît toată partea bărbătească.
26Și pre Emor și pre Sihem feciorul lui i-au omorît cu ascuțitul sabiei; și au luat pre Dina din casa lui Sihem și au ieșit.
27Și fiii lui Iacov au intrat preste cei răniți și au prădat cetatea, în care au pângărit pre Dina sora lor.
28Și oile lor și boii lor și asinii lor și câte erau în cetate și câte erau în câmp le-au luat.
29Și toate trupurile lor, și toată agoniseala lor, și femeile lor le-au robit, și au jefuit câte erau în cetate și câte erau în case.
30Și a zis Iacov către Simeon și către Levì: urît m’ați făcut, ca să fiu rău tuturor celor ce lăcuesc pământul: și în Hananei și în Ferezei și eu puțin sunt cu numărul, și de se vor adunà asupra mea, mă vor tăià și voiu pierì eu și casa mea.
31Iar ei au zis: au doară ca cu o curvă vor trăì cu soara noastră?