1Apoi după patrusprezece ani iarăș m’am suit în Ierusalim cu Varnava, împreună luând și pre Tit cu noi.
2Și m’am suit după descoperire și le-am spus lor evanghelia care propoveduesc întru neamuri; iar deosebi celor mai aleși, ca nu cumvà să alerg în deșert, sau să fiu alergat.
3Ci nici Tit, care erà cu mine Elin fiind, n’a fost silit să se taie împrejur,
4Și pentru frații cei mincinoși ce venise, cari intrase pre ascuns să iscodească slobozenia noastră, care avem întru Hristos Iisus, ca pre noi să ne supue robiei.
5Cărora nici cât este un ceas nu ne-am plecat a ne supune, ca adevărul evangheliei să rămâe întru voi.
6Iar de către cei ce se socoteau a fi cevà, ori cari cândvà erau, nu am grije, Dumnezeu fața omului nu primește; că cei ce se socoteau a fi cevà, nimic nu mi-au adaos mai mult,
7Ci încă împrotivă, văzând că mi s’a încredințat mie evanghelia netăierei împrejur, precum lui Petru a tăierei împrejur;
8(Că cel ce au lucrat lui Petru spre apostolia tăierei împrejur, au lucrat și mie întru neamuri);
9Și cunoscând darul cel dat mie, Iacov și Chifa și Ioan, cari se socoteau a fi stâlpi, au dat mie și lui Varnava dreapta împărtășirei; ca noi la neamuri, iar ei la tăierea împrejur.
10Numai ca să ne aducem aminte de cei lipsiți, care m’am și nevoit aceasta a face,
11Iar când a venit Petru în Antiohia, de față i-am stătut împrotivă, că erà vrednic de înfruntare.
12Că mai înainte de a venì oarecari dela Iacov, cu neamurile mâncà, iar dacă au venit, se ferià și se osebià pre sine, temându-se de cei ce erau din tăierea împrejur.
13Și împreună s’au fățărnicit cu el și ceilalți Iudei; cât și Varnava s’a tras cu fățărnicia lor.
14Ci dacă am văzut că nu umblă drept după adevărul evangheliei, am zis lui Petru înaintea tuturor: dacă tu fiind Iudeu, ca neamurile viețuești, iar nu ca Iudeii, pentruce silești pre neamuri să ție ca Iudeii?
15Noi, din fire Iudei, iar nu din neamuri păcătoși;
16Știind că nu se îndreptează omul din faptele legei, ci numai prin credința lui Iisus Hristos, și noi întru Iisus Hristos am crezut, ca să ne îndreptăm din credința lui Hristos, iar nu din faptele legei; că nu se va îndreptà din faptele legei tot trupul.
17Iar dacă căutând să ne îndreptăm întru Hristos, ne-am aflat și singuri păcătoși, au doară Hristos este slujitor păcatului? Să nu fie.
18Că dacă cele ce am stricat aceleași iarăș le zidesc, călcător de poruncă pre mine mă adeverez.
19Că eu prin lege, legei am murit, ca să viez lui Dumnezeu.
20Cu Hristos împreună m’am răstignit; iar viez, nu de acum eu, ci viează întru mine Hristos; iar de viez acum în trup, prin credința Fiului lui Dumnezeu viez, carele m’au iubit și s’au dat pre sine pentru mine.
21Nu leapăd darul lui Dumnezeu; că de este prin lege dreptatea, Hristos dar în zadar au murit.