1Dupăce s’au săvârșit acestea, au venit la mine căpeteniile zicând: nu s’a osebit poporul lui Israil, și Preoții și Leviții de noroadele pământurilor și de necurățiile Hananeilor, ale Eteilor, ale Ferezeilor, ale Ievuseilor, ale Amonitenilor, ale Moavitenilor, ale Moserinilor și ale Amoreilor.
2Că au luat din fetele lor pentru ei și feciorii lor, și au amestecat sămânța cea sfântă cu noroadele pământului, și mâna boierilor și a căpeteniilor a fost mai întâiu întru fărădelegea aceasta.
3Și după ce am auzit cuvântul acesta, mi-am rupt haineie mele și veșmântul, și am rupt din perii capului meu și din barba mea, și am șezut mâhnit.
4Și s’a adunat la mine tot cel ce se temeà de cuvântul Dumnezeului lui Israil pentru fărădelegile robiei, și eu am șezut mâhnit până la jertfa cea de seara.
5Și la jertfa cea de seara, m’am sculat din smerenia mea, și după ce am rupt hainele mele și veșmântul, am plecat genunchele mele și am tins mâinele mele către Domnul Dumnezeul meu, și am zis:
6Doamne Dumnezeul meu, rușine-mi este, și nu îndrăsnesc Dumnezeul meu, a ridicà fața mea către tine, că fărădelegile noastre s’au înmulțit mai mult decât perii capului nostru, și păcatele noastre s’au mărit până la cer.
7Din zilele părinților noștri suntem în păcat mare până în ziua aceasta, și pentru fărădelegile noastre ne-am dat noi și împărații noștri și fiii noștri în mâna împăraților neamurilor în sabie și în robie și în pradă, și întru rușinea feții noastre, precum suntem în ziua de astăzi.
8Și acum puțin s’au milostivit spre noi Dumnezeul nostru, ca să ni se lase nouă mântuire, și să ni se deà nouă întemeere în locul sfințeniei lui, ca să lumineze ochii noștri, și să ne deà nouă puțină răsuflare în robia noastră.
9Că robi suntem, și în robia noastră nu ne-au părăsit pre noi Domnul Dumnezeul nostru, și au plecat spre noi milă înaintea împăraților Perșilor, ca să ne deà nouă îngăduire, ca să înălțăm casa Dumnezeului nostru și să ridicăm pustiirile ei, și să ne facem nouă îngrădire în Iuda și în Ierusalim.
10Și acum ce vom zice Dumnezeul nostru după aceasta? Că am părăsit poruncile tale,
11Care ne-ai dat nouă prin mâna robilor tăi Prorocilor, zicând: pământul întru care intrați să-l moșteniți, este pământ necurat de necurăția neamurilor acestor țări, pentru spurcăciunile și necurățiile lor, cu care l-au umplut pre el dela o margine la alta.
12Și acum fetele voastre să nu le dați fiilor lor, și din fetele lor nu luați fiilor voștri, și nu căutați pace lor și binele lor până în veac, ca să vă întăriți și să mâncați bunătățile pământului, și să-l dați moștenire fiilor voștri până în veac.
13Și după toate câte au venit asupra noastră, pentru faptele noastre cele rele și pentru păcatul nostru cel mare, că nu este ca Dumnezeul nostru, că ne-au ușurat de fărădelegile noastre și ne-au dat nouă mântuire,
14Că ne-am întors a stricà poruncile și a ne încuscrì cu noroadele pământurilor acestora, să nu te mânii pre noi până în sfârșit, în cât să nu fie rămășiță și mântuit.
15Doamne Dumnezeul lui Israil, drept ești tu, că am rămas mântuiți, precum în ziua aceasta; iată noi suntem înaintea ta în păcatele noastre, că nu putem stà înaintea ta pentru acestea.