1Și a strigat la urechile mele glas mare, zicând: apropiatu-s’a izbânda cetăței și fiecare aveà unelte de pierzare în mâna sa.
2Și iată șase bărbați veneau de pe calea porței cei înalte, care caută către miazănoapte, și fiecare aveà secure în mâna sa, și erà un om în mijlocul lor îmbrăcat cu haină până în pământ și brâu de sapfir preste mijlocul lui, și a intrat și a statut lângă jertfelnicul cel de aramă.
3Și slava Dumnezeului lui Israil s’a suit de pre Heruvim, care erà preste el la pragul casei și a chemat pre bărbatul cel îmbrăcat cu haină până în pământ, care aveà pre mijlocul său brâu.
4Și a zis către el: treci prin mijlocul Ierusalimului și pune semn preste frunțile oamenilor celor ce suspină, și ale celor ce se necăjesc pentru toate fărădelegile, care se fac în mijlocul lor.
5Iar acelora a zis, auzind eu: mergeți după el în cetate și tăieți și nu cruțați cu ochii voștri și nu vă milostiviți.
6Bătrân și tânăr și fecioară și prunci și femei omorîți până ce’i veți pierde; iar de tot cel ce are semn să nu vă atingeți, și dela cei sfinți ai mei începeți. Și au început dela bărbații cei bătrâni, cari erau înlăuntru în casă.
7Și a zis către ei: spurcați casa și umpleți căile de morți; și au mers și au tăiat.
8Și a fost când tăiau aceia pre ei, am căzut pre fața mea și am strigat și am zis: vai Doamne! Au doar vei pierde toate rămășițele lui Israil, vărsându’ți mâniea preste Ierusalim?
9Și au zis către mine: nedreptatea casei lui Israil și a lui Iuda s’a mărit foarte, că s’a umplut pământul de popoare multe și cetatea s’a umplut de nedreptate și de necurățenie, că a zis: părăsit-au Domnul pământul și nu va vedeà Domnul.
10Și ochiul meu nu va cruțà, nici mă voiu milostivì, căile lor în capetele lor le voiu întoarce.
11Și iată bărbatul cel îmbrăcat cu haină până în pământ, și încins cu brâu preste mijlocul său, și a răspuns, zicând: făcut-am precum mi-ai poruncit mie.