1Și s’a făcut cuvântul Domnului către mine, zicând:
2Și tu fiul omului! Grăește domnului Tirului, acestea zice Domnul: pentrucă s’a înălțat inima ta, și ai zis Dumnezeu sunt eu; lăcuința lui Dumnezeu am lăcuit în inima mării; iar tu ești om, și nu Dumnezeu, și ai dat inima ta, ca inima lui Dumnezeu.
3Au mai înțelept ești tu decât Daniil? Înțelepții nu te-au învățat pre tine cu învățătura lor?
4Au cu știința ta, au cu înțelepciunea ta ai făcut ție putere? Și ai făcut aur și argint în vistieriile tale?
5Au întru multă știința ta, și întru neguțătoriea ta ai înmulțit puterea ta? Înălțatu-s’a inima ta întru puterea ta.
6Pentru aceea acestea zice Domnul: pentrucă ai dat inima ta, ca inima lui Dumnezeu,
7Pentru aceea iată eu voiu aduce asupra ta streini pierzători din neamuri, și vor scoate săbiile lor asupra ta și asupra frumuseții științii tale, și vor pierde frumusețile tale.
8Și te vor pogorî și vei murì cu moartea răniților în inima mării.
9Au grăind vei zice înaintea celor ce te vor omorî: Dumnezeu sunt eu! Și tu ești om, și nu Dumnezeu, întru mulțimea celor ce te rănesc.
10Cu moartea celor netăieți împrejur vei murì în mâinile streinilor; că eu am grăit, zice Domnul.
11Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
12Fiul omului! Ià plângere asupra domnului Tirului, și zì lui, acestea zice Domnul Dumnezeu: tu pecetiea asemănării plin de înțelepciune, și cununa frumuseții.
13În desfătarea raiului lui Dumnezeu te-ai născut, cu toată piatra bună te-ai îmbrăcat, de sardiu și de topazie și de smaragd și de antrac și de sapfir și de iaspis și de argint și de aur și de lighiriu și de ahat și de ametist și de hrisolit și de viriliu și de onihion, ai umplut vistieriile tale și raclele tale întru tine.
14Din ziua în care te-ai zidit tu, cu Heruvim te-am dat, și te-am pus pre tine în muntele cel sfânt al lui Dumnezeu; fost-ai în mijlocul pietrilor înfocate.
15Fost-ai fără de prihană în zilele tale, din ziua în care te-ai zidit, până când s’au aflat nedreptăți întru tine.
16De mulțimea neguțătoriei tale umplut-ai cămările tale de fărădelege, și ai păcătuit, și te-ai rănit dela muntele lui Dumnezeu, și te-a adus pre tine Heruvimul din mijlocul pietrilor celor înfocate.
17Înălțatu-s’a inima ta pentru frumusețea ta, stricatu-s’a știința ta cu frumusețea ta, pentru mulțimea păcatelor tale pre pământ te-am lepădat, înaintea împăraților te-am dat pre tine, ca să te arăți.
18Pentru mulțimea păcatelor tale și pentru strâmbătățile neguțătoriei tale ai spurcat sfintele tale, și voiu scoate foc din mijlocul tău, acesta te va mâncà pre tine, și te voiu face cenușe pre pământul tău înaintea tuturor celor ce te vor vedeà.
19Și toți cei ce te-au știut pre tine, întru neamuri se vor întristà pentru tine, pierit-ai, și mai mult nu vei fì în veac.
20Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
21Fiul omului! Întărește fața ta spre Sidon, și prorocește asupra lui, și zì:
22Acestea zice Domnul: iată eu asupra ta Sidoane, și mă voiu slăvì întru tine, și vei cunoaște, că eu sunt Domnul, cel ce fac întru tine judecăți, și mă voiu sfințì întru tine.
23Și voiu trimite asupra ta moarte, și sânge va fì în ulițele tale, cădeà-vor răniți de sabie întru tine împrejurul tău, și vor cunoaște, că eu sunt Domnul.
24Și nu vor fì mai mult casii lui Israil piedică de amărăciune, și ghimp de durere de către cei ce de prin prejurul lor, cari i-au ocărît pre ei, și vor cunoaște, că eu sunt Domnul.
25Acestea zice Domnul Dumnezeu: și voiu adunà casa lui Israil dintru neamurile la care s’a risipit, și mă voiu sfințì întru ei înaintea popoarelor și a neamurilor, și vor lăcuì pre pământul său, care l-am dat robului meu Iacov.
26Și vor lăcuì pre dânsul în nădejde, și vor zidì case și vor sădì vii, și vor lăcuì cu nădejde, când voiu face judecată asupra tuturor celor ce i-au ocărît pre ei, asupra celor din prejurul lor; și vor cunoaște, că eu sunt Domnul Dumnezeul lor, și Dumnezeul părinților lor.