1Și m’au luat Duh, și m’au adus la poarta casii Domnului cei din preajmă, care caută către răsărit, și iată la tinda porții, ca la vr-o douăzeci și cinci de bărbați, și am văzut în mijlocul lor pre Iezoniea fiul lui Ezer, și pre Faltia fiul lui Vaneu povățuitorii poporului.
2Și au zis Domnul către mine: fiul omului! Aceștia sunt bărbații cei ce cugetă cele deșarte, și sfătuesc sfat rău în cetatea aceasta.
3Cei ce zic: au de curând s’au zidit casele? Aceasta este căldarea, iar noi cărnurile.
4Pentru aceea prorocește asupra lor, prorocește fiul omului!
5Și au căzut preste mine Duhul Domnului, și au zis către mine, grăește, acestea zice Domnul: așà ziceți casa lui Israil, și sfaturile duhului vostru eu le știu.
6Înmulțit-ați morții voștri în cetatea aceasta, și ați umplut căile ei de răniți.
7Pentru aceea acestea zice Domnul: morții voștri, pre cari i-ați ucis în mijlocul ei, aceștia sunt cărnurile, iar ea este căldarea, și pre voi vă voiu scoate din mijlocul ei.
8De sabie vă temeți, și sabie voiu aduce asupra voastră, zice Domnul.
9Și vă voiu scoate pre voi din mijlocul ei, și vă voiu dà pre voi în mâinile streinilor, și voi face întru voi judecăți.
10De sabie veți cădeà, și întru munții lui Israil vă voiu judecà pre voi, și veți cunoaște, că eu sunt Domnul.
11Aceasta nu va fi vouă căldare, și voi nu veți fi în mijlocul ei cărnuri, întru munții lui Israil vă voiu judecà pre voi.
12Și veți cunoaște, că eu sunt Domnul. Că întru poruncile mele n’ați umblat, și judecățile mele nu le-ați făcut; ci după judecățile neamurilor celor dimprejurul vostru, ați lucrat.
13Și a fost când proroceam eu, și Faltia fiul lui Vaneu a murit, și am căzut pre fața mea, și am strigat cu glas mare, și am zis: vai! vai! Doamne, sfârșit faci tu rămășițelor lui Israil?
14Și s’a făcut cuvântul Domnului către mine, zicând:
15Fiul omului! Frații tăi și bărbații robiei tale și toată casa lui Israil s’au sfârșit, cărora au zis lăcuitorii Ierusalimului, departe v’ați depărtat dela Domnul, nouă s’a dat pământul spre moștenire.
16Pentru aceea acestea zice Domnul: că voiu lepădà pre ei întru neamuri, și îi voiu risipì pre ei preste tot pământul, și voiu fi lor spre sfințenie mică în țările, în care vor intrà.
17Pentru aceea acestea zice Domnul: și îi voiu luà pre ei dintru neamuri, și îi voiu adunà pre ei de prin țările, în care i-am risipit pre ei, și voiu dà lor pământul lui Israil.
18Și vor intrà acolo, și vor ridicà toate urîciunile lui, și toate fărădelegile lui dintr’însul.
19Și voiu dà lor altă inimă, și duh nou voiu dà întru dânșii, și voiu smulge inima lor cea de piatră din trupul lor, și voiu dà lor inimă de carne.
20Ca întru poruncile mele să umble, și îndreptările mele să le păzească și să le facă pre ele, și vor fi mie popor și eu voiu fi lor Dumnezeu, zice Domnul.
21Iar a cărora inimă după urîciunile sale și după fărădelegile sale umblă, calea acestora în capetele lor o voiu pune, zice Domnul.
22Și au ridicat Heruvimii aripile lor, și roatele țiindu-se de ei, și slava Dumnezeului lui Israil preste ei deasupra lor.
23Și s’a suit slava Domnului din mijlocul cetății, și a stătut pre muntele care erà în preajma cetății.
24Și m’a luat Duhul și m’a dus în pământul Haldeilor la robie întru vedenie cu Duhul lui Dumnezeu, și m’am suit dela vedenia care am văzut.
25Și am grăit către robime toate cuvintele Domnului, care mi-au arătat mie.