1Iar în luna a treia după ce au ieșit fiii lui Israil din pământul Eghipetului, în ziua aceasta au venit în pustia Sina.
2Și s’au ridicat dela Rafidin și au venit în pustia Sina, și a tăbărît acolo Israil împreajma muntelui.
3Și Moisì s’a suit în muntele lui Dumnezeu, și l-au strigat pre dânsul Dumnezeu din munte, zicând: acestea vei grăì casii lui Iacov, și vei spune fiilor lui Israil.
4Înși-vă ați văzut câte am făcut Eghiptenilor, și v’am luat pre voi ca pre niște aripi de vulturi, și v’am tras pre voi la mine.
5Și acum de veți ascultà cuvântul meu și veți păzì legea mea, veți fi mie popor ales din toate neamurile, că al meu este tot pământul.
6Și voi veți fi mie preoție împărătească și neam sfânt, aceste cuvinte vei grăì fiilor lui Israil.
7Și a venit Moisì și a chemat pre bătrânii poporului, și a grăit înaintea lor toate cuvintele acestea, care le-au poruncit lor Dumnezeu.
8Și a răspuns tot poporul de odată, și a zis: toate câte au zis Dumnezeu vom face și vom ascultà, și a adus Moisì cuvintele poporului la Dumnezeu..
9Și au zis Domnul către Moisì: iată eu voiu venì la tine în stâlp de nor, ca să mă auză poporul grăind către tine, și vor crede ție în veci. Și a spus Moisì cuvintele poporului către Domnul.
10Și au zis Domnul către Moisì: pogoară-te de spune poporului, și-i curățește pre ei astăzi și mâine, și să-și spele hainele.
11Și să fie gata în ziua a treia, că în ziua a treia se va pogorî Domnul pre muntele Sinaii înaintea a tot poporul.
12Și vei așezà poporul prin prejur, zicându-le: păziți-vă să nu vă suiți în munte, nici să vă atingeți de cevà dintr’ale lui, că tot cel ce se va atinge de munte, cu moarte va murì.
13Să nu se atingă de el mână, că cu pietre se va ucide sau cu săgeată se va săgetà, ori vită, ori om fie, nu va trăì; iar dacă se vor depărtà tunetele și trâmbițile și norul dela munte, ei se vor suì în munte.
14Și s’a pogorît Moisì din munte la popor, și i-a sfințit pre ei, și și-a spălat hainele sale.
15Și a zis poporului: fiți gata, trei zile să nu vă apropiați de femei.
16Și a fost a treia zi când se făceà ziuă, s’au făcut tunete și fulgere și nori întunecați pre muntele Sinaii, glasul trâmbiții răsunà tare, și s’a spăimântat tot poporul cel din tabără.
17Și a scos Moisì poporul întru întîmpinarea lui Dumnezeu din tabără, și a stătut supt munte.
18Iar muntele Sinaii fumegà tot, că se pogorîse Dumnezeu pre el în foc, și se suià fumul ca niște fum din cuptor, și s’a spăimântat tot poporul foarte.
19Și glasurile trâmbiții se întăreau din ce în ce, și Moisì grăià; iar Dumnezeu răspundeà lui cu glas.
20Și s’au pogorît Domnul pre muntele Sinaii, pre vârful muntelui, și au chemat Domnul pre Moisì în vârful muntelui, și s’a suit Moisì.
21Și au grăit Dumnezeu către Moisì, zicând: pogoară-te și mărturisește poporului, ca nu cumvà să se apropie către Dumnezeu să vază, și vor cădeà dintr’înșii mulțime.
22Și preoții carii se vor apropià către Domnul Dumnezeu, să se sfințească, ca nu cumvà să se întoarcă de către ei Domnul.
23Și a zis Moisì către Dumnezeu: nu va puteà poporul să se sue în muntele Sinaii, că tu ai mărturisit nouă zicând: osibește muntele și-l sfințește pre el.
24Și i-au zis lui Domnul: mergi, pogoară-te și te sue tu și Aaron cu tine; iar pe preoți și pre popor să nu-i silești a se suì la Dumnezeu, ca nu cumvà să piarză dintr’înșii Domnul.
25Și s’a pogorît Moisì la popor și a spus lor.