1Atunci au cântat Moisì și fiii lui Israil cântarea aceasta lui Dumnezeu, și au grăit: să cântăm Domnului că cu slavă s’au prea slăvit, pre cal și pre călăreț i-au aruncat în mare.
2Ajutor și acoperitor s’au făcut mie spre mântuire Dumnezeul meu, și-l voiu mărì pre el, Dumnezeul părintelui meu, și-l voiu înălțà pre el.
3Domnul cel ce sfărâmă războaiele, Domn numele lui.
4Carăle lui Faraon și puterea lui au aruncat în mare, pre cei aleși călăreți căpitani i-au afundat în marea Roșie.
5Cu marea i-au acoperit, afundatu-s’au întru adânc ca o piatră.
6Dreapta ta Doamne s’au proslăvit întru tărie, mâna ta cea dreaptă Doamne au sfărâmat pre vrăjmași. Și întru mulțimea slavei tale ai zdrobit pre cei protivnici.
7Trimis-ai mânia ta și i-a mâncat pre dânșii ca pre o trestie. Și prin Duhul mâniei tale s’a împărțit apa.
8Închegatu-s’au ca un părete apele, închegatu-s’au valurile în mijlocul mării.
9Zis-a vrăjmașul: gonind voiu prinde, împărți-voiu prăzi, umpleà-voiu sufletul meu, ucide-voiu cu sabia mea, stăpânì-va mâna mea.
10Trimis-ai Duhul tău, acoperit-a pre ei marea, afundatu-s’au ca plumbul în apă mare.
11Cine este asemenea ție întru dumnezei, Doamne? Cine este asemenea ție? Proslăvit întru sfinți, minunat întru slavă, făcând minuni.
12Întins-ai dreapta ta, înghițitu-ia pre ei pământul.
13Povățuit-ai cu dreapta ta pre poporul tău acesta pre care l-ai isbăvit, chematu-l-ai cu puterea ta la lăcașul cel sfânt al tău.
14Auzit-au neamurile și s’au cutremurat, dureri au cuprins pre cei ce lăcuiau în Filistini.
15Atunci s’au grăbit Voevozii Edomului și boerii Moavitenilor, cuprinsu-ia pre ei cutremur; topitu-s’au toți cei ce lăcuiau în Hanaan. Să cază preste dânșii cutremur și frică, cu mărirea brațului tău să se împietrească.
16Până ce va trece poporul tău Doamne, până ce va trece poporul tău acesta, pre care l-ai agonisit.
17Ducându-i înlăuntru; răsădește-i pre ei în muntele moștenirei tale, în lăcașul tău cel gata care l-ai făcut Doamne, sfințenie Doamne, care au gătit mâinile tale.
18Domnul cel ce împărătește veacurile și preste veac și încă.
19Că a intrat calul lui Faraon cu carăle și cu călărașii în mare, și au adus Domnul preste ei apa mării; iar fiii lui Israil au mers pre uscat prin mijlocul mării.
20Iar Mariam proorocița sora lui Aaron a luat timpina în mâna sa, și au ieșit toate femeile după ea cu timpine și cu hore.
21Și a început lor Mariam, zicând: să cântăm Domnului că cu slavă s’au prea slăvit, cal și călăreț i-au aruncat în mare.
22Și a ridicat Moisì pre fiii lui Israil dela marea Roșie și i-a dus în pustia Sur, și a mers trei zile în pustie și n’au aflat apă să beà.
23Și au venit în Merra, și nu puteau să beà apă din Merra că erà amară, pentru aceea au numit numele locului aceluia: amărăciune.
24Și cârteà poporul asupra lui Moisì, zicând: ce vom beà?
25Iar Moisì a strigat către Domnul, și i-au arătat lui Domnul un lemn și l-a băgat în apă și s’a îndulcit apa; acolo i-a pus lui îndreptări și judecăți, și acolo l-a ispitit pre el.
26Și a zis: de vei auzì cu auzul glasul Domnului Dumnezeului tău, și vei face cele plăcute înaintea lui și vei pune în urechi poruncile lui, și vei păzì toate îndreptările lui, toată boala care am adus asupra Eghiptenilor nu o voiu aduce asupra ta, că eu sunt Domnul Dumnezeul tău cel ce te vindec pre tine.
27Și a venit în Elim, și erà acolo douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de pomi de finic, și au tăbărît acolo lângă ape.