1Și au grăit Domnul către Moisì, zicând:
2Sfințește mie pre tot cel întâiu născut, care întâiu deschide pântecele întru fiii lui Israil, dela om până la dobitoc, că al meu este.
3Și a zis Moisì către popor: pomeniți ziua aceasta, întru care ați ieșit din pământul Eghipetului, din casa robiei, că cu mână tare v’au scos pre voi Domnul de acolo, și să nu mâncați dospit.
4Că astăzi ieșiți voi în luna dintâiu.
5Și va fi după ce te va duce Domnul Dumnezeul tău în pământul Hananeilor și Heteilor și Amoreilor și Eveilor și Ievuseilor și Ghergheseilor și Ferezeilor, precum s’au jurat părinților tăi, să deà ție pământul în care curge lapte și miere, vei face slujba aceasta în luna aceasta.
6Șase zile veți mâncà azime, iar a șaptea zi sărbătoare Domnului.
7Azime veți mâncà cele șapte zile, nu se va vedeà la tine dospit, nici vei aveà aluat în toate hotarele tale.
8Vei povestì fiului tău în ziua aceea, zicând: pentrucă aceasta a făcut Domnul Dumnezeul meu, când am ieșit din Eghipet.
9Și va fi ție semn în mâna ta și aducere aminte înaintea ochilor tăi, pentru ca să fie legea Domnului în gura ta, că cu mână tare te-au scos Domnul Dumnezeu din Eghipet.
10Și să păziți legea aceasta în timpurile cele rânduite din zile în zile.
11Și va fi după ce te va duce Domnul Dumnezeul tău în pământul Hananeilor, precum s’au jurat părinților tăi, și-l va da ție.
12Și vei osebì pre tot cel ce deschide pântecele parte bărbătească Domnului, tot ce deschide pântecele din turme ori în vitele tale, câte vor fi ție parte bărbătească, le vei sfințì Domnului.
13Tot ce deschide pântecele asinei să-l schimbi pre oaie, iar de nu-l vei schimbà, îl vei răscumpărà; pre tot cel întâiu născut al omului din fiii tăi vei răscumpărà.
14Iar de te va întrebà feciorul tău după aceasta, zicând: ce este aceasta? Vei zice lui: că cu mână tare ne-au scos Domnul din pământul Eghipetului și din casa robiei.
15Iar când s’au îndărătnicit pre Faraon și nu vreà să ne lase pre noi, au ucis pre tot cel întâi născut în pământul Eghipetului, dela cei întâi născuți ai oamenilor, până la cei întâi născuți ai dobitoacelor, pentru aceea eu jertfesc Domnului toată partea bărbătească ce deschide pântecele, și pre tot cel întâi născut ai fiilor mei voiu răscumpărà.
16Și va fi spre semn în mâna ta și nemișcat înaintea ochilor tăi, pentrucă cu mână tare te-au scos Domnul din Eghipet.
17Iar după ce a lăsat Faraon poporul, nu i-au povățuit pre ei Dumnezeu pre calea pământului Filistenilor, că erà aproape, pentrucă au zis Dumnezeu, ca nu cumvà să pară rău poporului văzând războiu și să se întoarcă în Eghipet.
18Și au abătut Dumnezeu poporul dela calea cea dela pustie, spre marea Roșie. Iar fiii lui Israil al cincilea neam au eșit din pământul Eghipetului.
19Și a luat Moisì oasele lui Iosif cu sine, că cu jurământ a jurat Iosif pre fiii lui Israil, zicând: cu cercetare vă va cercetà pre voi Domnul, ci să luați împreună cu voi oasele mele de aici.
20Și purcezând fiii lui Israil din Sochot au tăbărît în Otom lângă pustie.
21Iar Dumnezeu îi povățuià pre ei ziua cu stâlp de nor, arătându-le calea, iar noaptea cu stâlp de foc.
22Și n’a lipsit stâlpul de nor ziua și stâlpul de foc noaptea înaintea a tot poporului.