1Și au zis Domnul către Moisì: încă o rană voiu aduce eu preste Faraon și preste Eghipet, și după aceea vă va lăsà pre voi de aici, și când vă va lăsà pre voi, vă va silì să ieșiți.
2Grăește dar pre ascuns în urechile poporului, și să ceară fiecare dela vecinul său și femeia dela vecina sa vase de argint și de aur și haine.
3Și au dat Domnul har poporului său înaintea Eghiptenilor, și le-a împrumutat lor; și omul Moisì mare s’a făcut foarte înaintea Eghiptenilor și înaintea lui Faraon și înaintea slugilor lui și înaintea a tot poporul.
4Și a grăit Moisì, acestea zice Domnul: pe la miezul nopții eu voiu intrà în Eghipet,
5Și va murì tot cel întâiu născut în pământul Eghipetului, dela cel întâiu născut al lui Faraon care șade pre scaun, până la cel întâiu născut al slujnicii cei dela moară și până la cel întâiu născut a tot dobitocul.
6Și va fi strigare mare în tot pământul Eghipetului cum n’a mai fost și cum nu va mai fi.
7Iar la toți fiii lui Israil nu va chelălăi câine cu limba sa, dela om până la dobitoc, ca să vezi cât de minunat va osebì Domnul între Eghipteni și între Israilteni.
8Și vor strigà toate slugile tale către mine, și se vor închinà mie zicând: ieși tu și tot poporul tău pre care tu îl povățuești, și după acestea voiu ieșì, și a ieșit Moisì dela Faraon cu mânie.
9Și au zis Domnul către Moisì: nu vă va ascultà pre voi Faraon ca înmulțind să înmulțesc semnele și minunile în pământul Eghipetului.
10Iar Moisì și Aaron au făcut toate semnele și minunile acestea în pământul Eghipetului înaintea lui Faraon; iar Domnul au învârtoșat inima lui Faraon și n’a vrut să lase pre fiii lui Israil din pământul Eghipetului.