1Ascultă Israile: tu treci astăzi Iordanul, ca să intrì și să moștenești neamuri mari și cu mult mai tari decât voi, cetăți mari și cu ziduri până la cer.
2Popor mare și mult și înalt, pre fiii lui Enac de carii tu știi și tu ai auzit; cine se poate împrotivì înaintea feții fiilor lui Enac?
3Și ca să cunoști astăzi, că Domnul Dumnezeul tău acesta va merge înaintea feții tale, foc mistuitor este. Acesta va pierde pre ei, și el va întoarce pre ei dela fața ta, și-i va pierde degrab, precum au zis Domnul.
4Să nu zici întru inima ta după ce va pierde Domnul Dumnezeul tău neamurile acestea dinaintea feții tale, grăind: pentru dreptatea mea m’au băgat pre mine Domnul să moștenesc acest pământ bun, că pentru fărădelegea neamurilor acestora va pierde pre ei Domnul Dumnezeu de la fața ta.
5Nu pentru dreptatea ta, nici pentru curăția inimii tale vei intrà tu să moștenești pământul lor, ci pentru păgânătatea neamurilor acestora va pierde pre ei Domnul dela fața ta, și pentru ca să întărească legătura, care au jurat Domnul părinților noștri lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov.
6Și ca să știi astăzi cum că nu pentru dreptățile tale, dă ție Domnul Dumnezeu, pământul cel bun să-l moștenești, de vreme ce ești popor tare în cerbice.
7Adu-ți aminte și să nu uiți cât ai mânieat pre Domnul Dumnezeul tău în pustie din ziua în care ați ieșit din Eghipet, până ce ați venit în locul acesta, necrezători ați fost, întărâtând pre Domnul.
8Și în Horiv ați întărâtat pre Domnul, și s’au mâniat Domnul pre voi, ca să vă piarză pre voi.
9Când m’am suit eu în munte să iau tablele cele de piatră, tablele legăturii care au făcut Demnul cu voi, și am fost în munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți, pâine n’am mâncat și apă n’am băut.
10Și mi-au dat mie Domnul două table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu, într’acelea erau scrise toate cuvintele, care au grăit Domnul către voi în munte din mijlocul focului, în ziua adunării.
11Și a fost după patruzeci de zile și după patruzeci de nopți, mi-au dat mie Domnul cele două lespezi de piatră, tablele legii.
12Și au zis Domnul către mine: scoală-te și te pogoară curând de aici, că fărădelege a făcut poporul tău pre care l-ai scos din pământul Eghipetului, curând a ieșit din calea care le-ai poruncit lor, și ș’a făcut lui-și chip turnat.
13Și au grăit Domnul către mine zicând: spus-am ție odată și de două ori, zicând: am văzut pre poporul acesta, și iată popor cu cerbice tare este.
14Și acum lasă-mă să-i pierz pre ei și să sting numele lor de supt cer, și te voiu face pre tine neam mare și tare, și mai mult decât acesta.
15Și întorcându-mă m’am pogorît din munte, și muntele ardeà cu foc până la cer, și cele două table ale mărturiilor într’amândouă mâinile mele.
16Și văzând că ați păcătuit înaintea Domnului Dumnezeului vostru, și v’ați făcut vouă vițel vărsat, și curând ați ieșit din calea care v’au poruncit vouă Domnul să faceți,
17Am luat cele două table și le-am aruncat din mâinile mele, și le-am sfărâmat înaintea voastră.
18Și m’am rugat înaintea Domnului a doua oară ca și întâiu, patruzeci de zile și patruzeci de nopți, pâine n’am mâncat și apă n’am băut, pentru toate păcatele voastre care ați păcătuit, făcând rău înaintea Domnului Dumnezeului nostru ca să-l mâniați pre el.
19Și m’am temut de iuțimea și de mâniea cu care s’au mânieat Domnul pre voi ca să vă piarză pre voi, și m’au ascultat Domnul pre mine și în vremea aceasta.
20Încă și pre Aaron s’au mânieat Domnul foarte, ca să-l piarză pre el, și m’am rugat eu și pentru Aaron în vremea aceea.
21Și păcatul vostru, vițelul care l-ați făcut, l-am luat și l-am ars cu foc, și l-am zdrobit și l-am pisat foarte, până ce s’a făcut mărunt, și a fost ca praful, și am aruncat praful în rîul, care curgeà dela munte.
22Și la aprindere și la ispitire și la mormânturile poftei ați mânieat pre Domnul Dumnezeul nostru.
23Și când v’au trimis Domnul din Cadisul Varnì, zicând: suiți-vă și moșteniți pământul, care-l dau eu vouă, ați călcat cuvântul Domnului Dumnezeului vostru, și n’ați crezut lui și n’ați ascultat glasul lui.
24Neascultători de Domnul ați fost din ziua în care s’au făcut cunoscut vouă.
25Și m’am rugat înaintea Domnului patruzeci de zile și patruzeci de nopți, pentrucă au zis Domnul, că să vă piarză pre voi.
26Și m’am rugat către Dumnezeu, și am zis: Doamne, Doamne, împăratul dumnezeilor! Nu pierde pre poporul tău și moștenirea ta care o ai răscumpărat cu puterea ta cea mare, pre carii i-ai scos din pământul Eghipetului cu puterea ta cea mare și cu mâna ta cea tare și cu brațul tău cel înalt.
27Adu-ți aminte de Avraam și de Isaac și de Iacov robii tăi, cărora te-ai jurat pre tine însu-ți, și nu căutà la învârtoșarea poporului acestuia și la păgânătățile și la păcatele lor.
28Ca să nu zică cei ce lăcuesc pământul din care ne-ai scos pre noi, grăind: pentrucă n’au putut Domnul să-i bage pre ei în pământul, care le-au zis lor, și pentrucă i-au urît pre ei, i-au scos în pustie să-i omoare.
29Și aceștia sunt poporul tău și moștenirea ta, pre carii i-ai scos din pământul Eghipetului, cu puterea ta cea mare și cu mâna ta cea tare și cu brațul tău cel înalt.