1Iar de se va face pricire între oameni și vor venì la judecată, judecătorii vor judecà pre ei, și pre cel drept îl vor vestì drept, iar pre cel vinovat îl vor osândì.
2Și de va fi vrednic de bătae cel vinovat, vor poruncì judecătorii să-l culce și să-l bată înaintea lor după măsura vinei lui.
3Cu număr patruzeci să-l bată pre el, iar mai multe să nu adaoge; iar de vor adaoge a-l bate pre el mai multe lovituri decât acestea, se va face urît fratele tău înaintea ta.
4Să nu legi gura boului care treeră.
5Iar de vor lăcuì frații într’un loc și va murì unul dintr’înșii; și sămânță n’a rămas dela el, femeia celui mort să nu se mărite după bărbat din afară; fratele bărbatului ei va intrà la ea și o va luà luiș femeie și va lăcuì împreună cu dânsa.
6Și pruncul care se va naște se va chemà pre numele celui ce a murit, și nu se va stinge numele lui din Israil.
7Iar de nu va vreà omul să ia pre femeia fratelui său, să iasă femeia la poartă la bătrâni și să zică: fratele bărbatului meu nu vrea să ridice numele fratelui său în Israil, și nu m’a vrut fratele bărbatului meu.
8Și-l vor chemà pre el bătrânii cetății aceea și vor grăì lui; iar de va stà el și va zice: nu vreau să o iau pre ea,
9Va venì femeia fratelui său la el înaintea bătrânilor, și-l va desculțà de un picior și va scuipà în fața lui și va zice: așà se va face omului, care nu va zidì casa fratelui său în Israil.
10Și se va chemà numele lui în Israil: casa celui desculțat de un picior.
11Iar de se sfădesc doi oameni unul cu altul, om cu fratele său, și va venì femeia unuia dintr’înșii, să scoață pre bărbatul său din mâna celui ce-l bate, și întinzând mâna sa îl va apuca de boașe,
12Să-i tai mâna ei, și să nu caute cu milă spre ea ochiul tău.
13Să nu fie în sacul tău cumpănă mare și mică.
14Să nu fie în casa ta măsură mare și mică.
15Cumpănă adevărată și dreaptă să ai și măsură adevărată și dreaptă să ai, ca să trăești zile multe pre pământul, care Domnul Dumnezeul tău îl dă ție să-l moștenești.
16Că urâciune este înaintea Domnului Dumnezeului tău tot cel ce face acestea, și tot cel ce face nedreptate.
17Adu-ți aminte, câte ți-a făcut ție Amalic pre cale, când ieșai tu din pământul Eghipetului.
18Cum s’a sculat împrotiva ta în cale și a tăiat coada taberii tale, pre cei osteniți, carii erau dinapoia ta, când erai tu flămând și ostenit și nu s’a temut de Domnul Dumnezeu.
19Și va fi când îți va da Domnul Dumnezeul tău odihnă de către toți vrăjmașii tăi cei de prin prejurul tău în pământul, care Domnul Dumnezeul tău îl dă ție să-l moștenești, să stingi numele lui Amalic de supt cer și să nu uiți.