1În vremea aceea sculà-se-va Mihail voevodul cel mare, cel ce stă pentru fiii poporului tău, și va fì vreme de necaz, care n’a fost ca aceasta de când a fost neam pre pământ până în vremea aceasta, și în vremea aceea se va mântuì poporul tău tot, dare s’a aflat scris în carte.
2Și mulți din cei ce dormiau în țărâna pământului se vor sculà, unii la vieață veșnică și unii la ocară și la rușine veșnică.
3Și cei ce au fost înțelegători vor strălucì ca lumina tăriei, și dintru drepții cei mulți ca stelele în veac, și încă.
4Și tu Daniile astupă cuvintele, și pecetluește cartea până la vremea sfârșirei, până se vor învățà mulți, și se va înmulțì mintea.
5Și am văzut eu Daniil, și iată alți doi stau unul dincoace de malul rîului și unul dincolo de malul rîului.
6Și am zis bărbatului celui îmbrăcat cu vadin, care erà deasupra apei rîului, până când va fi sfârșitul minunilor celor ce ai zis?
7Și am auzit pre bărbatul cel îmbrăcat cu cele de vadin, care erà deasupra apei rîului, și a înălțat dreapta sa și stânga sa la cer, și s’a jurat pre cel ce în veac este viu, că în vreme și în vremi și în jumătate de vreme, când se va sfârșì risipirea mâniei poporului celui sfințit, cunoaște-vor toate acestea.
8Și eu am auzit, și n’am înțeles, și am zis: Doamne! Ce sunt cele de apoi ale acestora?
9Și au zis: vino Daniile, că astupate și pecetluite sunt cuvintele până la vremea sfârșirei.
10Alege-se-vor, și se vor înălbì, și se vor lămurì, și se vor sfințì mulți, și vor nelegiuì cei fărădelege, și nu vor înțelege toți cei fărădelege, ci cei înțelepți vor înțelege.
11Și dela vremea, în care va încetà jertfa cea fără de curmare, și se va dà urâciunea pustiirei, zile o mie două sute și nouăzeci. Fericit este cel ce așteaptă, și a ajuns la zile o mie trei sute treizeci și cinci.
12Și tu mergi și te odihnește, că încă zile și ceasuri sunt până la plinirea sfârșirei, și te vei odihnì, și te vei sculà întru soarta ta la sfârșitul zilelor.